Am trecut de cateva ori prin Macedonia, in drumul nostru spre Grecia. Singurele pauze in tara asta au fost la vame, si la ultima benzinarie inainte de a intra in Grecia din motiv ca benzina este mai ieftina ca in Romania si mult mai ieftina ca in Grecia, ca benzinaria are un restaurant si un magazin si ne mai aprovizionam cu una alta. Continue reading
Ziua a 5-a. Mergem la lacul Hintersteiner See cu speranta ca poate urcam pana la cabana Walleralm sa servim ceva dulce si binemeritat. Din pacate am lasat masina chiar unde incepea lacul, iar toata plimbarea pe marginea lacului ne-a cam scazut bateriile. La coada lacului era o cabana unde totusi Maia a gasit loc de joaca si noi banca sa ne redresam! Continue reading
Eeee vara! Eeeee Austria. Pai se poate sa nu vedem noi muntele din Austria in plina vara? Nuuuu. Multi ne intreaba ce naiba facem vara in Austria. La multi le raspundem: o gramada! Dumetii, baie, bicicleta, aer, locuri de joaca, animale, lacuri, si cate si mai cate. Continue reading
Cred ca am trecut de zeci de ori pe langa localitatea Melk, aflata langa autostrada, intre Linz si Viena, de aproape fiecare data am vazut cladirea abatiei, dar niciodata nu m-a dus gandul sau dorinta sa opresc sa vad ce este acolo. A trebuit sa fiu sfatuit de altii sa o fac ca sa vad ceva frumos.
Si am ajuns dupa ani si ani de loc ignorat de noi, sa o trecem pe lista obiectivelor pentru acest concediu (concediu la munte in Austria, dar sa nu anticipam). Si bine am facut. E super locul. Neasteptat de frumos si de mare.
Abatia Melk este abatie istorica a benedictinilor din Austria, una din cele mai faimoase locuri ale crestinismului in Europa. Cladirea impresionanta se afla pe un deal stancos cu vedere la valea Wachau a Dunarii. Este una din rarele locasuri care a functionat neintrerupt inca de infiintarea acesteia in 1089.
Din 7 Noiembrie pana la sfarsitul lunii Martie, se viziteaza doar cu ghid de doua ori pe zi. In rest poate fi vizitata cu sau fara ghid, in germana sau engleza. Are si site oficial:
Am petrecut cateva ore in care am vizitat interioarele si exterioarele abatiei. La iesire este un fel de turn/magazin, se urca si undeva din el, pe la partea superioara se iasa si se viziteaza gradina de vara. Orangeria, cu o terasa frumos amenajata ofera o priveliste super asupra zonei. Dupa atata mers, am coborat pe niste scari frumos amenajate, direct pe aleea pietonala a orasului pentru a servi binemeritatul pranz.
Ati auzit de acest eveniment? Stiati ca evenimenul “Sarbatoarea Muzicii”, organizat in cetatea din Alba Iulia este la a cincea editie anul acesta? Nici eu, sau daca ai auzit, eu nu! Anul acesta a fost organizat in weekendul 24-26 iunie. Continue reading
Pentru intoarcerea din Moldova, alegem pasul Tihuta unde si dormim la Hotel Dracula care ar vrea sa fie similar cu cel imaginat de Bram Stoker, in localitatea Fantanele. Pana la sosirea la hotel am prins si un fenomen mai rar intalnit de noi: norii erau “la pamant” si intram si ieseam din ei in functie de dealurile din pasul Tihuta. Am ajuns destul de tarziu la cazare, asa ca in afara de cina, nu prea am mai avut mult timp la dispozitie.
Oricum, dimineata ne-am alocat-o vizitarii manastirii Piatra Fantanele, care tocmai ce are in constructie o biserica noua. Langa biserica este ridicata cea mai mare cruce din tara, de 31 m inaltime. A fost sponsorizata de Consiliul Judetean Bistrita Nasaud in 2010 si a costat aprox. 300 000 euro. De la cruce se vede super toata trecatoarea.
Dupa ce am trecut in revista si tarabele cu suveniruri de la Hotelul Dracula, am luat-o spre a doua atractie a zonei, lacul Colibita lac artificial de acumulare. Aproape de Muresenii Bargaului am cotit la stanga spre lac. Drumul a fost unul destul de nasol, un drum forestier cam bombardat. Cei 5 km i-am parcurs greu, dar a meritat. Mai ales ca nu am folosit drumul si la intoarcere.
Lacul este asezat intr-o zona deosebita. Am acostat la Fisherman’s Resort. Nefiind turisti, am tocmit o barca cu motor care sa ne faca turul lacului asezonat cu ceva explicatii de prin partea locului. Asa am aflat ca este o zona mai dezvoltata a lacului, cea cu resorturi, care are curent electric si zona opusa care este mai rustica, pentru ca pur si simplu inca nu a ajuns curentul la ei. Interesant este ca nu ai access la lac, decat prin proprietatile private ale a proprietarilor. Asta nu inseamna decat un lucru bun, din punctul meu de vedere: ordine si curatenie. Nu mai lasa nimeni gunoaie pe unde apuca si nu mai vezi pe fiecare in propria lege. As petrece oricand aici cateva zile, dar sa am si o bicicleta sa iau zona la pas. Buna idee!
Spargem gheata pentru cel putin doua persoane care nu fost niciodata la manastirile din Moldova: Maia si mama. Imbarcam bunicaraia, visina de pe tort – Maia – si plecam pentru cateva zile sa vedem manastirile din Moldova. Continue reading
Pana acum am fost impresionat de 2 natii (natiuni): turcii – care nu mai stiau ce sa iti faca sa te simti bine (nu vorbesc de resorturile ultra all inclusiv) – vorbesc de oamenii de pe strada care se ridicau de pe scaune si te pofteau sa servesti cafea – Continue reading
In Osaka am avut o seara, o zi completa si inca jumatate de zi, pentru ca apoi a urmat transferul la Tokyo si in aceeasi seara decolarea spre casa.
Osaka este a doua zona metropolitana ca marime dupa Tokyo. Osaka a fost cunoscuta ca Naniwa. Inainte de perioada Nara, cand capitalele era obisnuit sa fie mutate odata cu domnitorii care conduceau, Naniwa a fost odata orasul capitala a Japoniei, prima cunoscuta vreodata.
Aici este cu totul si cu totul alta Japonie decat ce am vazut noi. Este ca orice oras cosmopolit din lumea asta vazut de noi. Centrul este plin de mall-uri, restaurante, tot felul de atractii, reclamele si culoriile erau la ele acasa. In afara ce literele lor specifice, nimic nu te ducea cu gandul la Japonia aia din filme. Am vazut cei mai multi tineri aici, care erau galagiosi si plini de viata, pusi pe distractie. Parca schimbasem tara. Metroul functiona cu acelasi Suica Card. Deci seara am fost in Downtown. Deschidem paranteza…
De fapt Osaka are doua centre ale orasului. Minami (Sud), situat langa statia Mamba, renumit pentru zona de divertisment si foarte bogat in restaurante si magazine. Celalalt centru este Kita (Nord) care este situat langa statia Umeda. Inchidem paranteza…
Deci noi am inceput in Minami (Namba) si am servit cina. Hotelul a fost prost ales, asa ca dupa prima noapte l-am schimbat si am reusit sa obtinem un best deal la un hotel chiar langa Castelul din Osaka. Odata cu sosirea noastra la Osaka, din pacate s-au amplificat cutremurele din Japonia de este care a dus la pierderea de vieti omenesti. Peste tot erau numai stiri din zonele respective. Acest lucru a mai umbrit putin starea de bine pe care o aveam. Oricum, felul in care se mobilizeaza acesti oameni, felul cum gestioneaza criza, este ceva de speriat. Au diminiat pierderile la minim. In fine…
Ziua cea plina am petrecut-o pe bay, sau cum se zice pe la noi, pe faleza. Am intalnit oameni foarte amabili care iti aduceau nota de plata cu smile-uri pe ea si cu urari de vacanta frumoasa.
Aici, pe faleza este cel mai mare aquarium din Japonia, dar am amanat vizitarea pentru momentul cand o mergem in 3. Dar am tras o tura pe faleza. Plus ca am dat o tura si cu roata. Mult mai mica decat cea din Londra dar iti ofera o panorama frumoasa asupra zonei.
Seara a doua in Osaka am petrecut-o in al doilea centru, la Umeda. Aici am avut prilejul sa urcam in Umeda Sky Buiding, o cladire de 173 m, formata din 2 turnuri care sunt conectate de “Floating Garden Observatory” la etajul 39. Adica este un etaj suspendat de unde am admirat orasul si podurile luminate de peste canalul principal al orasului. Cel mai frumos aici este ca au un bar care are scaunele in geamurile cladirii, asa ca poti sta cat doresti sa admiri privelistea, fara sa deranjezi pe nimeni.
Dimineata celei de-a treia zi ne-a prins la castel. In secolul 16 unul mare de-a lor a ales Osaka ca locatie pentru castelul sau. In 1853 a fost construit si la 13 ani dupa prima constructie a fost distrus de unul de-a lor foarte puternic. Intentia construiri castelului a fost de a deveni un centru al unei Japonii unite. In 1620 a reinceput constructia. A rezista miraculos raidurilor aeriene din timpul razboiului. A fost renovat/restaurat in 1997. Curtea castelului are 600 de ciresi, o casa de ceai si ofera puncte de belvedere pentru castel. Parcul castelului are 2 km patrati si aici se desfasoara multa miscare si activitati diverse.
Cam atat… Urmeaza concluziile si gata!
Ultima zi petrecuta in Kyoto. Cred ca si daca ai sta o luna ai descoperi locuri noi si frumoase in orasul Kyoto si in imprejurimile sale. Pana la orele serii, cand ne programasem transferul la Osaka, aveam program plin.
Am inceput ziua cu Honganji Temples. De fapt sunt doua temple impresionante. Nishi Honganji si Higashi Hongaji, situate in centrul orasului. Ca sediu al celor doua fractiuni ale sectei Jodo-Shin, una din cele mai mari secte Budiste din Japonia, aceste doua temple sunt un loc bun pentru ati face o idee despre Budismul Japonez contemporan.
Nishi Honganji (West Honganji) a fost construit in 1591. Secta asta pe care o reprezinta are peste 10.000 temple in intreaga Japonie. Este inclus in UNESCO. Higashi Honganji (East Honganji) a fost construit la 11 ani dupa primul si doar la cateva strazi departare. Hala principala este considerata cea mai mare structura din lemn din lume. Era, ca am aflat intre timp ca spanioli le-a detronat titlul, cu a sa Metropol Parasol din Sevilla.
Ajungem apoi la Heian Temple. Este un templu relativ recent construit, in 1895. Are o gradina foarte frumoasa dotata cu niste ciresti care infloresc mai tarziu decat ceilalti, facand atractiva gradina la finalul infloririi ciresilor.
De la Templu Heian, pornim incet spre Chionin Temple. Acesta este un alt templu master pentru o Jodo sect – secta din marea religie Budista. Este una din cele mai populare din Japonia. Ce am vazut interesant la acest templu: este in renovare si pur si simplu au construit o hala in jurul sau, adica l-au inchis si s-au apucat de lucru. Noi l-am vazut desfacut ca un puzzle.
Am aflat si noi, de ceremonia ceaiului. De fapt stiam de ceremonia ceaiului, dar nu stiam ca putem participa. Dupa ce am cautat toate serviciile de genul asta din oras, si am gasit doua locatii in care puteam participa, am aflat ca la noi la hotel se ofera, bineinteles contra cost, ceremonia ceaiului. Si asta in timp ce esti imbracat in portul japonez, adica eu ca un samurai si jumatatea ca o gheisa. Dupa ce ne-am gandit de 1.5 ori, am decis, ca cel putin ce este in mana nu este minciuna si ca mai bine sa o facem decat sa ne para rau ca nu am fost. Am fost doar noi 2, nu ca in alte locuri unde erau 10-12 si am stat cam 2 ore, unde am avut timp sa aflam mult mai multe despre traditiile lor, sau cum se pierd ele, ca peste tot in lumea asta, cum sunt tinerii, ca viata care o petrec versus cei mai in varsta, si multe alte lucruri interesante. Mizuki a fost cea care ne-a initiat in ceremonia ceaiului. Vorbea o engleza super, am aflat ulterior ca a studiat in USA vreo 2 ani. Am plecat dupa ce ne-am imbratisat! A fost momentul maxim emotional al calatoriei noastre.
