Avem noroc anul asta ca vine Sf Andrei cu o zi libera, Marea Unire este o alta zi libera si vinerea este musai libera, asa ca hodoronc tronc avem 5 zile. Sus in masina si prima oprire la targul din Viena. Continue reading
No comments
Category: Austria
Concediu Austria – St Johann in Tirol (2)
Ziua a 5-a. Mergem la lacul Hintersteiner See cu speranta ca poate urcam pana la cabana Walleralm sa servim ceva dulce si binemeritat. Din pacate am lasat masina chiar unde incepea lacul, iar toata plimbarea pe marginea lacului ne-a cam scazut bateriile. La coada lacului era o cabana unde totusi Maia a gasit loc de joaca si noi banca sa ne redresam! Continue reading
Concediu Austria – St Johann in Tirol (1)
Eeee vara! Eeeee Austria. Pai se poate sa nu vedem noi muntele din Austria in plina vara? Nuuuu. Multi ne intreaba ce naiba facem vara in Austria. La multi le raspundem: o gramada! Dumetii, baie, bicicleta, aer, locuri de joaca, animale, lacuri, si cate si mai cate. Continue reading
Concediu Austria – Abatia Melk
Cred ca am trecut de zeci de ori pe langa localitatea Melk, aflata langa autostrada, intre Linz si Viena, de aproape fiecare data am vazut cladirea abatiei, dar niciodata nu m-a dus gandul sau dorinta sa opresc sa vad ce este acolo. A trebuit sa fiu sfatuit de altii sa o fac ca sa vad ceva frumos.
Si am ajuns dupa ani si ani de loc ignorat de noi, sa o trecem pe lista obiectivelor pentru acest concediu (concediu la munte in Austria, dar sa nu anticipam). Si bine am facut. E super locul. Neasteptat de frumos si de mare.
Abatia Melk este abatie istorica a benedictinilor din Austria, una din cele mai faimoase locuri ale crestinismului in Europa. Cladirea impresionanta se afla pe un deal stancos cu vedere la valea Wachau a Dunarii. Este una din rarele locasuri care a functionat neintrerupt inca de infiintarea acesteia in 1089.
Din 7 Noiembrie pana la sfarsitul lunii Martie, se viziteaza doar cu ghid de doua ori pe zi. In rest poate fi vizitata cu sau fara ghid, in germana sau engleza. Are si site oficial:
Am petrecut cateva ore in care am vizitat interioarele si exterioarele abatiei. La iesire este un fel de turn/magazin, se urca si undeva din el, pe la partea superioara se iasa si se viziteaza gradina de vara. Orangeria, cu o terasa frumos amenajata ofera o priveliste super asupra zonei. Dupa atata mers, am coborat pe niste scari frumos amenajate, direct pe aleea pietonala a orasului pentru a servi binemeritatul pranz.
Austria: Mautendorf, Oberntauern – O “fecioreasca” la ski
Nu aduce anul ce aduce ceasul, si uite asa, la trecerea dintre ani arunca nevestele o vorba in vant: de ce nu mergeti voi baietii sa va schiati? Nu au continuat cu gandul ca ar fi si ele mai libere cateva zile, fara stresul cotidian. Noi, fara sa ne aruncam in aer, zicem: ne gandim! Continue reading
Vara Austria – Millstatt
Dupa Valea Stubaital, in plan erau cateva zile de bicicleta si lac – agrement samd. Din pacate odata cu sosirea la lacul Millstatt, caldura a revenit si termometrele au urcat din nou la 40 de grade. Sa o iei razna pe bicicleta nu alta. Asa ne trebuie, nu am putut sta unde era racoare si temperaturi moderate. Am exclus din start bicicletele, asta pt ca unii din noi nu rezista la temperaturi ridicate! Am reconfigurat tot planul.
Planificam o zi la munte, cu speranta ca acolo e mai bine. Si a fost! Am urcat la Millstätter Hütte. Cota este undeva la peste 2000 m, dar semana mult cu Parangul nostru. Accesul l-am facut pe o bucata pe un drum de o banda prin padure, care fiind drum prin natura, se plateste taxa de access, ca multe ale locuri din Austria. De, unii stiu sa faca bani si sa mai si intretina ce au. Apoi cateva ore pe un traseu de munte, unde am vizitat 3 cabane. Punctul culminant a fost Millstätter Hütte. De acolo am coborat la Alexanderhütte de unde se vede foarte frumos lacul. Si cafeaua pica de minune in asa cadru. Masina era la cabana Schwaigerhütte unde am si servit lunch intarziat. Toate locurile sunt dotate cu atractii pentru copii: animale, jocuri, casute si cate si mai cate. De abia astepta Maia sa ajungem la urmatoarea cabana. Seara am stat pe terasa pensiunii unde aerul era mai suportabil si la umbra pica numai bine berea rece.
Am incercat cu barcuta pe lac, unde era bine cat vaporasul se misca, simteam briza, dar cand eram pe mal era trist sa stai la 40 de grade. Neinspirata alegere. Fiindca nu era nici o sansa sa se racoreasca am ales o alta destinatie unde din nou sa ne  racorim. Rapid in masina si am plecat la canionul Raggaschlucht. Cica are 1000m diferenta de altitudine de la intrare la iesire – de apa e vorba.  Asta a fost o destinatie racoroasa dar cam scurta.
Din nou seara am petrecut-o la pensiune. Maia a gasit o prietena super in fetita gazdei, care era numai cu Maia de cand o vedea pana la ora de somn. O chema gem Honia dar pronuntat din gat ceva. Nu am reusit si am abandonat. Sonia suna la fel pentru noi.
Fata de prima data, cand am pedalat pe aici fara nici o problema, acum am prins niste calduri care ne-au ofilit atat pe noi cat si zilele petrecute aici. Oricum, nu exista sa te plictisesti pentru ca sunt atractii de tot felul astfel incat timpul se poate petrece frumos indiferent de vreme. Dar oricum, am plecat nesatisfacuti dintr-un punct de vedere. Din nou nu am pedalat deloc.
Drumul de intoarcere a fost “impartit” in doua. Ne doream sa ii aratam lui Maia caii de la Piber, adica lipitanii care au fost inmultiti si crescuti acolo din Lipitanii de la Sambata de la noi. Oricum aia au ajuns la 5 stele fata de ai nostii de la Sambata. Lipitanii de la Piber sunt dresati si folositi la Viena pentru demonstratii, calesti si alte evenimente unde i-au parte si cabalii.
Din pacate, preturile erau mari pentru vizitarea hergheliei de la Piber si in plus, din cauza caldurii nu au scos caii afara. Asa ca am vazut ceva grajduri si cam atat. In muzeu nu era aer de respirat. Am incheiat repede pentru ca stiam noi un strand super in Graz, unde puteam sta pana tarziu si unde ne puteam racori. Aici am stat in trecut la campingul strandului. Nu cred ca mai suntem noi de cort, dar stiu ca strandul era la fel ca in trecut, curat, frumos si mai ales ne-am racorit. Seara s-a terminat pe corso in compania unei inghetate!
Ca sa tragem si o concluzie dupa 2 saptamani de “pribegie”. Am avut parte de unul din cele mai calduroase concedii ever. Mai nasol ca si in Grecia unde macar e marea sa te racoresti. Europa parc merita cu prisosinta 2 zile. Merita oricum. Austria a fost la acelasi nivel de cum o stiam noi. Ne-am bucurat ca am descoperit si aprofundat si Stubaital. Pe viitor cel putin 0 saptamana, asta ca sa intelegem ceva. Si pe viitor musai Austria, vara. Muntele in general si amenajarile lor in special fac din aceasta destinatie un “must have”!
Vara Austria – Stubaital (partea 2)
 A 3-a zi o petrecem pe cealalta partea a vai a raului Ruetz, undeva in dreptul localitatii Fulpmes. Urcam cu telecabina pana la Panorama-Restaurant Kreuzjoch. Vremea nu era de partea noastra. Partea superioara a traseului cabinei a fost tot prin nori. Ajunsi sus, nori erau desi si era un fel de ploaie mocaneasca prin nori. Nici amatori prea multi nu am vazut in zona in asemenea conditii. Pana una alta am gasit o solutie: shoot-uri de Jagermeister de la cabana din zona. Si povesti de Creanga adaptate de Maia. Eram deja incalziti si cumva pregatiti de o coborare cu hainele de ploaie pe noi. Coborarea ne-am planificat-o pe jos. Numai ca D-zeu iubeste oamenii buni, iar la iesirea din cabana ploaia era pe sfarsite. La cateva curbe pe traseu in jos am iesit si din nori astfel incat starea de spirit era pe o panta ascendenta. Incet incet, am efectuat prima parte a traseului pe care erau distribuite aleator tot felul de atractii pentru cei mici: locuri de joaca, animale sculptate in lemn, explicatii despre natura, samd. Dupa 3 ore de mers eram la prima cabana de pe traseu: Alpengasthof Schlickeralm. Aici niste animale faceau deliciul copiilor. Am gasit si un mic parc cu leagane si o mica tiroliana. A trebuit sa mai zabovim putin pentru cateva ture. Apoi, traseu prin padure cu locuri de agrement, pentru toate varstele, pana la un lac la care era amenajat loc de baie de soare pe sezlonguri de lemn, prilej cu care iasa si soarele sa ne incalzeasca putin. Dupa inca o ora de coborare ajungem la Bruggeralm, prilej cu care servim si pranzul (ala tarziu). Aceleasi leagane, locuri de joaca pt copii si te mai si miri ce alte atractii. O ora trece fara sa iti dai seama, si daca mai si iasa soarele … ai tot sta. De aici pana in sat am coborat cu cabina. Seara din nou la piscina, de data asta la StuBay – Freizeitzentrum. Asta pana cand oboseala si-a spus cuvantul prilej cu care rapid la pensiune si la somn, ca de, si maiine este o zi.
Din cauza ca in ziua anterioara nu am reusit sa vedem nimic din panorama muntilor, in ziua 4 urcam din nou Panorama-Restaurant Kreuzjoch cu cabina. De data asta norii erau sus, unde le era locul si nu mai era ploaie. De data asta am avut posibilitatea sa “cucerim” varfurile jurul cabinei si sa ne bucuram de imaginile panoramice. Maia mai putin pentru ca de data asta locul de joaca era functional si trebuia sa exerseze catararea!
Era si ultima zi pe aceasta vale, dar nu puteam pleca fara sa ne folosim cardul si la coborarea cu bobul. Daca iarna se coboara cu skiurile, vara sunt un fel de sanii sau boburi pe sine care ridica adrenalina cam la aceleasi cote! Asa ca din Mieders, am luat Serlesbahnen pana la Sommerrodelbahn Berstation Mieders. Aici alta ponarama asupra vaii, alt loc de joaca, alta aroma de cafea si bineinteles coborarea cu bobul. Cam acesta a fost periplul nostru pe Valea Stubaital. Offff ce nasol! Acum ne pare rau ca nu am mai lungit-o vreo 2-3 zile, dar asa cum am spus in postul anterior, nu mai rupem concediul pt 2 destinatii, una si buna.
Ne luam ramas bun de la Stubaital si plecam la Millstatter See (Lacul Millstatter) prin pasul Brenner (Italia). Va urma….
Vara Austria – Stubaital (partea 1)
Traditia este traditie, Austria este Austria, dorul de munte este mare si noi nelipsiti de pe aceste meleaguri. Cu Maia de la 2 ani pe munte, nu aveam cum sa nu revenim sa mai cutreieram ceva munti. Anul acesta am ales (prost) sa impartim sejurul nostru in 2: una la munte munte, si aici a fost vorba de valea Stubaital, cu ghetar, carari de munte samd, si una la lacul Millstatt, cica biciclete, vaporase, triciclete si pompoane in frunte. Alegerea a fost proasta, pentru ca zilele petrecute la lac au fost cu temperaturi de aproape 40 de grade. E bine, cand esti la mare si stai in balta cu o bere rece, dar asa la vreo 1000 de metri altitudine simteam ca ne coaceam. Pana la urma am improvizat si pe acolo si chiar am avut locuri faine de vazut, dar nu tu bicicleta si nu tu barca ca faceam insolatie.
Valea Stuibatal ne-a oferit cam de toate. Zic cam de toate ca am prins si zile cu norii foarte jos si nu prea ne-am putut bucura 100% la peisaje. Dar in schimb la ghetar am avut soare plin si vant la pachet, in rest cam combinata vremea. “Centrul de comanda” a fost la Fulpmes. De fapt undeva pe deal, dupa ce s-a terminat satul si toate curbele, am lasat in spate si pajistile si grajdurile si apoi prin padure, intr-o poiana era locatia noastra. Oricum, privelistea asupra zonei atat dimineata cat si seara era de “calendar”.
Pentru orice amator de munte, cel putin in Austria, neaparat cardul zonei: Stubai Super Card. Cu acest card ai acces la toate instalatiile de urcat, inchiriat bicicleta, acces piscina, cateva chestii de divertisment incluse si acces la transport in comun. Sunt locuri unde nu ai acces cu masina. Nu a fost cazul aici, dar anul trecut la Soelden doar cu autobuzul puteai urca pe ghetar.
Prima zi am petrecut-o pe ghetarul Stubaier Gletscher. Urcarea a fost in doua reprize pana la peste 3200. Am avut parte de o zi insorita. Coborarea pana la 1800 am facut-o pe jos. La baza ghetarului, era muzica live, pictura pe fata pentru copii, ceva de facut baloane de sapun, care cu ajutorul vantului avea rezultate super pentru pitici. Plus sezlonguri in plin soare pentru astia de se cheama parinti! Pauza a fost mai mult decat pauza, adica hai sa “zacem”! Apoi incet pana la 1800 pe cararile patriei. Cabana de la 1800 m avea un loc de agrement de nu am mai putut sa o scoatem pe Maia de acolo. Pe drumul spre Fulpmes oprim la cascada Grawa Wasserfall – contemplam cascada de pe terasa amenajata imediat sub ea. Ultima oprire a zile a fost la Wilde Wasser Weg. Aici cu putin noroc prindem ultima intrare. Tot traseul este nou amenajat si plin de locuri de admirat panorama. Declarat: o zi suuuper!
Urmatoarea zi a fost pe versantul din dreptul localitatii Nuestift in Stubaital. Urcare a fost pana la Elfeheutte si de acolo pe jos pana la 2500 m altitudine. In zona asta am vazut cei mai multi parapantisti ever. Erau veniti din multe colturi ale Europei. Erau multi instructori si puteai face zboruri scoala cu parapanta dubla. Nu cred ca este de ratat asa experienta, dar daca mai esti si cu copii dupa tine care neaparat isi doresc si eu, atunci te gandesti ca o sa mai fie “data viitoare”!
Am urcat pe partia de ski, printre zeci de parapantisti de toate varstele. Apoi pe creasta am ajuns pana la 2500 de metri, asa cel putin indica altimetru de pe telefon. Frumos a fost sa intalnim familii si cu copii pe carare, chiar daca erau ceva mai mari decat Maia. Ne-am intors la telecabina unde am servit pranzul si Maia a beneficiat de un super loc de joaca. Asa am incheiat a doua zi. Ziua de hiking cea mai solicitanta. Noroc ca la finalul zilei am benefiat si de un bazin acoperit unde ne-am mai destins muschii!
Vara in Austria: Valea Oetzal, Tyrol
Continuam traditia cu saptamana de munte in Austria si ajungem in acest an, pentru prima data in Tyrol. De fapt, am mai petrecut o noapte in Innsbruck cu ceva ani in urma, dar aia nu am socotit-o iesire la munte in Tyrol.
Drumul a fost impartit in doua, iar dupa o noapte la Paprika, am decis sa dam o “fuga” la Bratislava, ca tot era la 25 de km de Paprika. Din pacate nu am ajuns bine si ploaia ne-a alungat. Nu am reusit sa vedem decat castelul de pe malul Dunarii.
Stiam in mare la ce ne asteptam de la Austria, dar nu stiam cum se va diferentia aceasta iesire in comparatie cu alte zone. Daca la plecare planificam Vaduz, Innsbruck si alte destinatii la ceva zeci de km de zona pe care am ales-o, la fata locului lucrurile s-au schimbat.
Valea Oetzal-ului cu al sau “Otzal” card ofera posibilitati de petrecerea timpului pentru cel putin doua saptamani si asta pe o raza de 15-20 km. In baza cardului se poate urca cu orice instalatie pe cablu: cabina, telescaun, telecabina samd. Am reusit sa urcam de 2 ori la peste 3000 m, am urcat pe ghetarul de la Solder, am facut baie 2 zile si multa plimbare prin jurul satului Oetz. Zona este superba, multe rauri cu multe multe cascade (mi-am adus aminte cu placere de cateva zone din fiordurile Norvegiene.
In plus am beneficiat din plin bucatele austriece cu influente italiene (vama era undeva la 30-40 km) deoarece am fost cazati la o pensiune care era si “crasma” satului.
Pe valea Otzal este situat si satul la cea mai mare altitudine din Austria – Vent  1900m, unde cu 2 zile inainte sa ajungem noi a fulguit. Ultima zi de concediu am petrecut-o in Innsbruck, orasul de la poalele muntelui.
Ski Austria – Regiunea Salzburg
Anul acesta se potriveste de o fecioreasca! Doi, scapati de obligatiile zilnice, am intins-o o saptamana la ski in Austria. Stabilim sediul central la Piding, gazduiti de Gerti si Stefan, si de acolo zilnic am incercat alte si alte partii. Din pacate, zapada a cam lipsit de pe unele partii, cel putin la inceputul sejurului. La Filzmoss erau chiar balti pe alocuri. La Flachau era zapada pe partie, dar era si iarba pe langa. La Zauchensee, a fost zi de ninsoare, nu prea funny ca vizibilitate. Si zapada era nasoala cel putin jos era greu de schiat. La Kaprun in schimb era zapada si .. temperature negative. Cea mai friguroasa zi. De departe, cea mai frumoasa zona este la Oberntauern. Superba zona, superba zapada. A doua zi de Oberntauern a nins viscolit cu ceata. Doar niste bête reflectorizante din loc in loc ne mai lumina calea. Deci, partii vizitate:
1. Filzmoss
2. Flachau
3. Zauchensee
4. Kaprun
5. Oberntauern
