Japonia – ganduri si concluzii

urmare de aici…

Pana acum am fost impresionat de 2 natii (natiuni): turcii – care nu mai stiau ce sa iti faca sa te simti bine (nu vorbesc de resorturile ultra all inclusiv) – vorbesc de oamenii de pe strada care se ridicau de pe scaune si te pofteau sa servesti cafea – cafeaua lor de la ora 5, m-au impresionat americanii, care daca doream sa facem o poza pe te miri ce alee se opreau din mers, alergat samd numai sa nu intre in poza si sa nu te deranjeze.

Acum am fost impresionat pentru a 3 oara.

In multe aspecte nu este nici o diferenta, ca locatie si oameni.

Din galopul trenului se vad campurile si terenurile la fel ca in orice alt loc. Pe alocuri vezi casele lor cumva traditionale dar la fel de ponosite de vreme ca in orice alt loc. Chiar mai lovite de vreme decat te astepti de la ei.

Oamenii sunt la prima vedere aceeasi. Merg pe doua picioare si sunt legati de gravitatie identic ca orice loc. Asemanarile sunt multe dar si diferentele sunt mari. Telefonul nu suna niciodata. Toti sunt pe mute. Nu ca nu l’ar folosi. Sunt la fel de drogati. In mijloacele de transport toti sunt parca hipnotizati de zeul numit smartphone. Am observat ca jumatate se joaca un fel de impusca bile altii se uita la continut video si o alta gramada cetuiesc. (chat-uiesc). Na, ca mai am un neologism. Vorbitul la telefon nu este interzis, dar recomandat sa nu fie in zonele publice. . Toti sunt cu telefonul pe silentios. Nimeni nu vorbeste sa nu deranjeze. In tren toti care folosesc laptopul sunt rugati prin afise sa nu deranjeze prin sunetul tastelor. Grija lor pentru cei din jur este de neimaginat. Ori sunt 100 de persoane ori unul in mijlocul de transport este aceeasi liniste.

Vorbesc intre ei dar calmi.

Au un respect in sangele lor care pur si simplu cateodata pare exagerat. Amabilitatea lor e fara limite. Nu in toate locurile dar in majoritatea se apleaca in semn de respect. Cele mai multe locuri traditionale le-am vazut in Kyoto dar cel mai surprinsi am fost in osaka. La Osaka Bay am servit o cafea in fata unei cafenele. Dupa plecaciuni am primit si nota cu urari de zi minunata si vacanta frumoasa in continuare. Seara in Umeda, administratorul restaurantului a afisat pe o tableta steagul romaniei si a iesit la o poza afara cu noi. Pana acum, doar turcii erau pt mine  superlativul. Japonezii sunt tot acolo in varful piramidei la atingerea coardei sensibile. Pur si simplu iti vine sa ii imbratisezi la plecare. Va vine sa credeti sau nu dar am si facuto. Aici vorbim de oameni obisnuiti nu de manageri de afaceri.

Nashul, cand intra in vagon se opreste, inclina capul in semn de salut/respect apoi continua. Cand paraseste vagonul se opreste, se intoarce, inclina capul (tot in semn de salut/respect) si iasa din vagon. Vorbitul la telefon este nu interzis, dar recomandat sa nu fie in zonele publice. 

Pe strada lipsesc cu desavarsire gunoaiele. Am vazut rauri si raulete si paraiase printre zone mai low quality extrem de curate. Dimineata erau in fata casei cu pensete sau scule ca betele de mancat ai adunau firele de iarba care rasareau aiurea.

Am vazut la ei si niste placeri ciudate. Sali de jocuri cu masini de jucat, absolut imense, aparatele erau aranjate pe randuri si toate scaunele ocupate. Asteptai la usa sa se ridice unul si erau niste stewarzi pe acolo care te conduceau. Duminica dimineata, inainte de ora deschiderii era coada la acele sali. Ciudat mod de a te relaxa.

Nu am spus nimic de toalete. Niciodata partea dorsala nu a fost asa de rasfatata ca la astia. Au ajuns la un nivel de neinchipuit. Toate toaletele sunt cu panouri de comanda: temperatura colacului, temperatura apei care te spala, locul care urmeaza sa fie spalat, muzica samd. Noroc ca se vand si pe net, si poti vedea poza cu panoul in engleza. Asa am reusit sa manevram nava aia de se cheama toaleta!

Bulevarde intregi au semne pe trotuar cu fumatul interzis. Pe alocuri sunt un fel de ingradiri pt fumatori. In schimb in localuri te intreaba daca vrei la fumatori sau nefumatori.

Am avut parte de restaurante unde aveai tableta la masa in loc de meniu, “rasfoiai” meniul si apoi similar cu un magazin online trimiteai comanda la bucatatie.

Fiindca ploua mult la ei, umbrelele sunt la ordinea zilei. Dar oriunde ai intra, au locuri pentru umbrele. Asta ca sa nu faci apa peste tot. La unele locatii introduceai umbrela intr-un fel de cos de gunoi si ti-o infolia. In alte locuri erau uscatoare de umbrele: o introduceai si o scoteai uscata. Erau unele chestii obisnuite pentru ei, dar noi cateodata cascam gura la te miri ce!

 Foarte multa lume la costum inclusiv o gramada se tineri, mai ales in Tokyo. Soferii sunt la costum cu manusi albe.

Nu sunt prietenosi sau cel putin nu i-am simtit eu, dar cred ca prin zona s-a inventat respectul. Siguuur!

Japonia este o destinatie deosebita, cu multe locuri care te impresioneaza, cu oameni atenti, cu preturi comparabil egale la hotelurile medii, cu preturi la mancare cam ca la noi, care merita oricand o vizita. Sa speram ca vreodata o sa ne putem bucura si de venirea toamnei la ei! Gata!

This entry was posted in Asia, Concediu, Japonia and tagged , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

3 Responses to Japonia – ganduri si concluzii

  1. Pingback: Japonia – Osaka | Mihai Popa's Blog

  2. Vichi Moise says:

    Buna seara,
    Am savurat tot ceea ce ati scris, evident ca sunt f multe informatii si multe denumiri😊, umi vor fi de mare folos in excursia pe care urmeaza sa o fac, culmea, avand acelasi itinerariu! Tot pe cont propriu doar ca eu am o varsta muult mai mare! Va multumesc

  3. Mihai says:

    Multumesc pentru comentariu. Ma bucur cand vad ca informatia postata este de folos. Sper sa aveti o vacanta cu adevarat de neuitat. Zile minunate!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *