Asa cum ne-am obisnuit, de Rusalii, facem cate un mic plan sa mai descoperim locuri din Romania. Anul acesta a fost o parte din secuime. Si nu, nu am vrut Lacu Rosu si Cheile Bicazului (pe care le-am vazut cel putin de 10-15 ori) nici lacul Sf Ana, locuri care in cea mai mare parte inseamna secuimea pentru unii. Am vrut sa mergem mai la tara, mai la verde necunoscut.
Prima noapte ne-am cazat la Corund, cu dorinta sa ne inscriem la Promenada Corund, cu program facut de agentie, dar ghinion, in ziua respectiva agentia era ocupata cu un grup. Ne-am dorit sa vedem olarii la treaba. Din pacate sambata nu se lucreaza! Am dat de un centru de informare turistica, am primit o harta cu atractiile zonei, dar din lipsa marcajelor in teren cu acele obiective, am inceput sa rarim de pe harta anumite obiective. Inclusiv unicul muzeu al aragonului, era inchis la 10:30. Dealul melcilor l-am ratat iar ateliere de olarit se viziteaza doar in sezon, dupa 2 iulie. Am reusit sa vedem un atelier in care se pictau vase de lut, dar explicatiile erau telegrafice, de … nu vorbim limba locului. Plecam totusi cu niste vase in plasa, sa nu zicem ca plecam cu mana goala.
Ajungem in Odorheiul Secuiesc, nu inainte de a cauta poiana cu narcise. Locuri frumoase, dar poiana extrem de greu de gasit. Noroc ca am vazut 2 masini parcate undeva pe un coclau de am reusit sa vedem ceva. In Odorheiul Secuiesc – targ de produse traditionale – ne infruptam fiecare cu o scovarda cu de toate, asa cum numai ei stiu sa faca.
Urcam pe Valea Tarnava Mare sa vedem lacul de acumulare Zetea. Din cauza ca nu exista nici o carciuma sa bem o cafea sau un suc, ajungem repede dincolo de munte pana langa Joseni, la Ciumani unde aveam rezervare. Inainte de sfarsitul zilei ne-am plimbat prin Izvorul Muresului unde acum 20 de ani am avut bilet de tabara ca student! Parca si vedeam cu ochii mintii cum stateam cu totii pe teresa de la Veverita la bere! La Manastirea Izvorului Muresului am prins apusul. Cina a fost langa Joseni la pensiunea Rubin. Preturi cam jumatate ca la localurile sibiene.
Ziua a doua am urcat in Muntii Hasmas la Piatra Singuratica. Urcarea am inceput-o din localitatea Balan. Traseu de 3.5 ore urcare-coborare. Dupamasa am petrecut-o la piscina hotelului din Miercurea Ciuc, unde am si inoptat. Seara, la cina pe promenada in Miercurea Ciuc. Doua terase am vazut in tot centrul. Era aceeasi atmosfera pe care o vezi duminica seara in orasele nemtesti. Nu tu oameni, nu tu terase, nu tu muzica. Obisnuiti cu agitatia de acasa, orasul asta era ca parasit. Dar am mancat vizazi de magazinul Tulipan, la un restaurant mexicano-italian super delicios si gustos si din preturi … cam la jumatate din ce ne asteptam.
Ultima zi, dedicata parcului Balu Park din Harghita Bai. Dupa puteri fiecare am facut 1-2 trasee pe cabluri. Aci am stat agatat pe cea mai lunga tiroliana de la noi: 935m, peste un lac. Este una la dus si una la intors, tot peste lac. Frumos! Dupa pranz includem ca obiectiv si cetatea de la Rupea. Tare frumos au mai renovat. Am incercat sa il vizitam pe Charles – printul, care era la Viscri, dar dupa 5 km de transee am intors masina si am renuntat.
Concluzia: locuri frumoase, linistite, accesibile ca drum si ca pret. Adica in Harghita drumuri foarte bune si fara gropi sau probleme, si preturi mai mici decat ne asteptam. Din pacate limba este un impediment. Oamenii au fost foarte amabili cu noi dar ei nu prea cu romana, noi deloc cu maghiara si de multe ori renuntam sau plecam fara sa avem detaliile necesare. Ex: “putem servi pranzul aici?”. Raspuns: “Prânzăă? Nu avem!”. Cel mai tare era Maia care intreba dimineata: acum in ce tara mergem? Asta ca nu pricepea, ca si noi, ce limba se vorbeste in tara in care eram. Este relaxant, linistit, fara bizoni, cocalari samd. Adica un fel de deconectare de la viata de zi cu zi.
In schimb drumurile din judetul Brasov sunt absolut un dezastru. DJ132 pe raza judetului Harghita foarte bun, cum intrii in judetul Brasov gropi de nu ai ce ocoli. Drumul de la Rupea la Viscri este un dezastru. Iar daca ne-am gandit sa venim de la Hoghiz la Sercaia, oamenii de acolo au spus ca este .. catastrofa! As scrie mai marilor din judetul Brasov, dar cred ca destui localnici de acolo, privati de cai de access, le spun mai multe decat le pot auzi urechile, asa ca le dau pace.
