Dupa ziua ploioasa si rece petrecuta la Polovragi, fiindca ploaia nu ne-a trimis acasa, ci a plecat ea, ne-am planificat sa vizitam Horezu si Cheile Bistritei – Valcea. Pana la Cheile Bistritei am intrat in Horezu. De aici am urcat in satul Olari, unde am vizitat si un atelier de olarit, dar din pacate, fiind duminica, lumea se odihnea. Dar un baiat al locului, proprietar de atelier, ne-a dat toate explicatiile necesare. Cam toate casele cu ateliere au magazin la strada.
Am oprit si in Horezu, unde lucrurile sunt mai comerciale si marketingul este mai agresiv. Aici atelierul era mai “acatarii” si magazinele de prezentare mai diversificate. Dar una peste alta, am gasit lucruri frumoase. Gata si cu shoppingul pe ziua de azi. In masina apoi, spre Cheile Bistritei.
In jurul cheilor este este Manastirea Arnota, la care se poate urca fara probleme cu masina. Drumul pana la cariera este macadam, dar bun si dupa cariera este asfaltat. Se vede foarte frumos de sus toata zona.
In cheile Bistritei se plateste o taxa de 5 lei de persoana. Taxa este pentru acces “Parc National Buila Vanturarita” si este valabil pentru 7 zile. Asta daca vrei sa intri in parc de mai multe ori sau sa mai intri si prin alta parte. Noi ne-am rezumat la o zi si doar la intrarea prin Cheile Bistritei. Si am intrat pe jos. Am mers pana la asa zisa pestera Ursilor, la care se viziteaza doar gura de intrare. Nu este amenajata/luminata. Dar se depune putin efort pana se ajunge la gura de intrare.
Intrarea in pestera are 1.5 m si 0.8 m latime. Deci, nu e pentru orice. Exclus elefanti si hipopotami.
Sfarsitul zilei a fost unul insorit si deja vremea se incalzea. Trecuse valul de frig prognozat pentru weekend. Si a fost unul plin pentru noi.
Pe parcursul zilei am avut si cateva filmari, asa ca am pregatit filmuletul de mai jos. Daca place, poate .. un like, un share sau chiar un subscribe?! Multumesc oricum de vizita. Enjoy!
Mai jos este postarea din ziua anterioara:
Ne bucurăm să fim incluși în lista de locuri de vizitat în România publicată de editura educațională internațională Twinkl.
A fost weekend. Cu toate ca se anuntau temperaturi cu o singura cifra si chiar ploi, ne-am aventurat sa plecam de acasa. Aveam in plan zona Polovragi. Am aflat de ghioceii din Cheile Oltetului si cam era timpul, ca daca mai amanam mult se treceau. 
Am ajuns in Sri Lanka ca un profan in ale ceaiului. Foloseam ceai doar cand eram racit. Si atunci cu ceva retineri. Odata ajunsi, una din primele solicitari a fost sa primim o cafea. “Nu avem”, dar poate… un ceai? Imediat s-a umplut masa de ceainic, cesti, lapte. Si am incercat sa servesc un ceai. Nu mi-a iesit din prima. Ceai cu lapte? Nu prea, mersi. Dupa o vreme ajungem in alt loc, cerem o cafea, ni se spune ca doar la localuri gen Barista vom gasi ce cautam, dar ni se poate oferi un ceai. Gata, e vremea lu google, sa vedem ce au oamenii astia cu ceaiul. Si dintr-o data, am fost lovit de o lumina puternica ca mi-a schimbat viata iremediabil. Aproape adevarat.
Subtitlul la blogul meu este “Impresii de calatorie si nu numai atat!”. Acum o sa fie o postare care se incadreaza la categoria “…si nu numai atat!”. A venit si momentul asta! 
In cele 3 zile petrecute in Bangkok, am reusit sa iau cateva cadre care adunate au compus filmulet de mai jos. Enjoy.
Am ajuns sa “montez” cateva secvente inregistrate in Singapore, de acum 2 ani. La momentul respectiv am scris impresiile de calatorie. Acum doar cateva secvente. 
