Ziua a 5-a. Mergem la lacul Hintersteiner See cu speranta ca poate urcam pana la cabana Walleralm sa servim ceva dulce si binemeritat. Din pacate am lasat masina chiar unde incepea lacul, iar toata plimbarea pe marginea lacului ne-a cam scazut bateriile. La coada lacului era o cabana unde totusi Maia a gasit loc de joaca si noi banca sa ne redresam! Continue reading
Anul acesta, dupa 15 ani de cand am calcat prima data pe tarim turcesc, sunt din nou in Turcia. Fata de prima data cand am facut 2 zile pana la destinatie, cu autocarul din Bucuresti, acum suntem in Turcia – Antalya in 2 ore, tot din Bucuresti. Am ales tot din Bucuresti, cu toate ca aveam zbor si din Sibiu, dar comparativ din Bucuresti ajungi acolo la pranz, din Sibiu seara (ziua este consumata) si intoarcerea de acolo a fost dupa pranz la Bucuresti, fata de Sibiu care era noaptea (socotita noapte de cazare). Cumva am castigat 1.5 zile acolo si am pierdut 0.5 zile pe drum Sibiu – Bucuresti – Sibiu. Castigul a fost baia din prima zi si toata dimineata din ultima.
Complexul a fost Crystal Family Resort & SPA din Belek, ales la recomandarile prietenilor si dedicat in special familiilor cu copii. Camerele complexului au fost la inaltime, zona de agrement din cadrul complexului era bine pusa la punct, Maia fiind abonata la toate topoganele si jocurile pe apa. Echipa de divertisment a fost bine organizata, cu program divers. In fiecare seara aveau spectacole atat pentru copii cat si pentru adulti, bineinteles, cine dorea. Cam astea au fost lucrurile bune.
Plaja si apa marii mult sub sub ce eram obisnuiti in Grecia. Plaja de nisip era protejata pentru nu stiu ce testoase (nu am vazut nici macar in poza vreuna) asa ca de la sezlog vedeam apa cam la departare. Nisipul era mai mult praf decat nisip, Si nici apa calda, cum ne tot amenintau ghizii ca o sa fie, nu a fost.
Complexul fiind unul destul de mare, la singurul restaurant unde servea masa era cam ca la cantina studenteasca. Alergai dupa masa, cei care debarasau nu prea aveau timp/chef sa reimprospateze masa cu tacamuri samd, sau poate ca se serveau altii, astfel incat era putin cam tensionat momentul masa. Erau si momente cand mergeam mai la sfarsit, cand se mai linisteau “balaurii” din matzul unora. Mai era la pranz ceva deschis pe plaja, dar era un snack bar mai mult decat restaurant.
Pe plaja nu era bar, doar un frigider cu ceva apa. Barul de la piscina era ok, pana se termina masa de pranz/cina cand se aglomera extrem, fiind singurul bar in incinta. Dar cu putina rabdare si cu ceva nervi se rezolva totul. Nu ramanea nimeni flamand sau insetat.
De excursii nu am fost amatori pentru ca era mult prea cald peste zi si nu merita sa renunti la o zi de baie/racoare/sezlong, pentru umblat cu capul prin soare.
Intr-o singura seara am fost la spectacol la “Fire of Anatolya”, cica cea mai mare trupa de dans din lume. Sala de spectacole, adica gradina de vara era impresionanta. La fel au fost si cateva dansuri. Dar la sfarsitul zilei, am ajuns la concluzia ca spectacolul/pret nu se justifica. Acum fiecare cu parerea lui. Dar macar dupa ce am vazut Lord of Dance, acum vedeam si cine i-a detronat, cel putin ca numar. Sau cel mult?!
Concluzia sejurului este ca tot Grecia este pe locul 1, iar comparativ cu banii dati in Turcia ai asigurat un sejur superior in Grecia. Afirm asta pentru ca in ultimii doi ani am avut sejururi in Grecia peste cel de anul acesta in Turcia. Dar trebuia sa o facem si pe asta, ca daca nu ce mai comparam, nu?
Dupa Valea Stubaital, in plan erau cateva zile de bicicleta si lac – agrement samd. Din pacate odata cu sosirea la lacul Millstatt, caldura a revenit si termometrele au urcat din nou la 40 de grade. Sa o iei razna pe bicicleta nu alta. Asa ne trebuie, nu am putut sta unde era racoare si temperaturi moderate. Am exclus din start bicicletele, asta pt ca unii din noi nu rezista la temperaturi ridicate! Am reconfigurat tot planul.
Planificam o zi la munte, cu speranta ca acolo e mai bine. Si a fost! Am urcat la Millstätter Hütte. Cota este undeva la peste 2000 m, dar semana mult cu Parangul nostru. Accesul l-am facut pe o bucata pe un drum de o banda prin padure, care fiind drum prin natura, se plateste taxa de access, ca multe ale locuri din Austria. De, unii stiu sa faca bani si sa mai si intretina ce au. Apoi cateva ore pe un traseu de munte, unde am vizitat 3 cabane. Punctul culminant a fost Millstätter Hütte. De acolo am coborat la Alexanderhütte de unde se vede foarte frumos lacul. Si cafeaua pica de minune in asa cadru. Masina era la cabana Schwaigerhütte unde am si servit lunch intarziat. Toate locurile sunt dotate cu atractii pentru copii: animale, jocuri, casute si cate si mai cate. De abia astepta Maia sa ajungem la urmatoarea cabana. Seara am stat pe terasa pensiunii unde aerul era mai suportabil si la umbra pica numai bine berea rece.
Am incercat cu barcuta pe lac, unde era bine cat vaporasul se misca, simteam briza, dar cand eram pe mal era trist sa stai la 40 de grade. Neinspirata alegere. Fiindca nu era nici o sansa sa se racoreasca am ales o alta destinatie unde din nou sa ne racorim. Rapid in masina si am plecat la canionul Raggaschlucht. Cica are 1000m diferenta de altitudine de la intrare la iesire – de apa e vorba. Asta a fost o destinatie racoroasa dar cam scurta.
Din nou seara am petrecut-o la pensiune. Maia a gasit o prietena super in fetita gazdei, care era numai cu Maia de cand o vedea pana la ora de somn. O chema gem Honia dar pronuntat din gat ceva. Nu am reusit si am abandonat. Sonia suna la fel pentru noi.
Fata de prima data, cand am pedalat pe aici fara nici o problema, acum am prins niste calduri care ne-au ofilit atat pe noi cat si zilele petrecute aici. Oricum, nu exista sa te plictisesti pentru ca sunt atractii de tot felul astfel incat timpul se poate petrece frumos indiferent de vreme. Dar oricum, am plecat nesatisfacuti dintr-un punct de vedere. Din nou nu am pedalat deloc.
Drumul de intoarcere a fost “impartit” in doua. Ne doream sa ii aratam lui Maia caii de la Piber, adica lipitanii care au fost inmultiti si crescuti acolo din Lipitanii de la Sambata de la noi. Oricum aia au ajuns la 5 stele fata de ai nostii de la Sambata. Lipitanii de la Piber sunt dresati si folositi la Viena pentru demonstratii, calesti si alte evenimente unde i-au parte si cabalii.
Din pacate, preturile erau mari pentru vizitarea hergheliei de la Piber si in plus, din cauza caldurii nu au scos caii afara. Asa ca am vazut ceva grajduri si cam atat. In muzeu nu era aer de respirat. Am incheiat repede pentru ca stiam noi un strand super in Graz, unde puteam sta pana tarziu si unde ne puteam racori. Aici am stat in trecut la campingul strandului. Nu cred ca mai suntem noi de cort, dar stiu ca strandul era la fel ca in trecut, curat, frumos si mai ales ne-am racorit. Seara s-a terminat pe corso in compania unei inghetate!
Ca sa tragem si o concluzie dupa 2 saptamani de “pribegie”. Am avut parte de unul din cele mai calduroase concedii ever. Mai nasol ca si in Grecia unde macar e marea sa te racoresti. Europa parc merita cu prisosinta 2 zile. Merita oricum. Austria a fost la acelasi nivel de cum o stiam noi. Ne-am bucurat ca am descoperit si aprofundat si Stubaital. Pe viitor cel putin 0 saptamana, asta ca sa intelegem ceva. Si pe viitor musai Austria, vara. Muntele in general si amenajarile lor in special fac din aceasta destinatie un “must have”!
