Carnaval Venetia – Video

Venice-3Asa e cand te chinuie talentul! Acum ca am blogul cu ceva poze, a venit timpul sa incerc si o animatie. Ce ar putea fi mai binevenit decat o filmare prin Venetia cu prilejul carnavalului? Chiar daca asamblarea filmuletului este mai veche, amu am descoperit si eu procedura!

Dar ce mai atata vorba … enjoy!

Excursii cu avionul – bagaj pierdut!

untitledMa gandeam sa impartasesc si momente care nu sunt tocmai placute, dar sunt inerente cand schimbi modalitatea de deplasare. Mai nou masina zace in parcare si noi umblam dupa low cost sau oferte de neratat la companiile premium.

Zici: iau un “deal” bun, ma aleg cu biletul si in cateva ore sunt la destinatie. Plus Minus. Ultimile dati a fost destul de bine. Mai putin intarzierile inerente de 1-2 ore, atat cu Wizz-ul cu plecare in Germania cat si cu Taromul din Grecia. Dar per ansamblu, rapid, comod si odata obisnuit, fara stres.

Pana odata. Si la noi aceasta figura s-a repetat zilele trecute. Am ajuns dupa 1.5 ore din Italia in Romanica pe Otopeni. Primi am fost la banda, nici nu pornise. Si apoi dupa ce au aparut bagajele pe banda … al nostru nu era. Dupa o ora erau toti calatorii plecati, venise alt zbor dar noi tot acolo si bagajul tot lipsa. Cu putin autocontrol situatia este gestionabila. Te intrepti catre informatii si cauti solutii. Din pacate cei de la Wizz, sau cei respunzatori de bagajele pierdute erau de negasit. Noroc cu un echipaj Wizz care tocmai venise si ne-a ajutat cu un alt numar de telefon de la cei care se ocupa de situatiile respective. Am vorbit la telefon si cam dupa 2 ore de la sosire ni se completa formularul de bagaj pierdut.  Oricum eram hotarat sa nu plec, pana nu se raportez situatia. Au verificat si nu era in Otopeni. Asa ca … mergeti acasa si sunati maine la numarul pe care il aveti pe document si va spunem unde este. Si gata, am plecat la Sibiu.

Urmeaza tot felul de ganduri. Daca nu faceam asa si faceam altcumva etc…

Un gand mai stresant era ca laptopul de servici era in bagajul de cala (prima data ever), chitantele de la cumparaturi erau in plasele cu cumparaturi in bagajul de cala si geamantanul dotat cu incuietoare si cu cifru nu a fost folosit in aeroportul din Italia, ca de, nu trebuie, sau doar ca am fost ametit si am uitat!

De ce am ales sa scriu despre asta? Doar ca sa impartasesc cateva din lectiile invatate dupa aceasta a doua experienta. Prima a fost acum 13 ani in Cadana, dar era cu 2 schimburi. Acum a fost direct si doar 1.5 ore ca durata. Acum ca totul s-a rezolvat ne si amuzam. Intr-un sat in Italia am intalnit doua frantuzoaice in circuit, si ele plecau mai departe si de cateva zile sunau sa isi recupereze bagajul si replicau vehement la telefon ca nu mai cumpara nici o haina ca au deja in bagajul pe care il ratacise compania. Spre deosebire de ele noi terminasem vacanta!

Sunt situatii inerente care se intampla; cica undeva intre 7-30 bagaje /1000! Nu e chiar asa putin, zic. Si se intampla zilnic.

Deci, ca sfaturi, daca ajungeti fara bagaj la aterizare:

  • nu plecat din aeroport pana nu vorbiti cu cei care se ocupa de asta si aveti documentele semnate de ei. Asa stiti ca cineva oficial se ocupa de asta. Asta cand timpul permite si nu asteapta cineva dupa tine. Dar si asa, pui in balanta, ce este mai important, bagajul sau ajunsul acasa/destinatie. Poti alege sa ajungi putin mai tarziu, mai ales ca transferuri exista!baggage
  • pastrati ca pe ochii din cap partea din bilet cu cuponul de la bagajul de cala. Eram extrem de neatent pana acum si de cateva ori l-am aruncam imediat ce coboram din avion, in terminal. Faceti o poza la cuponul respectiv imediat ce faceti check-in-ul. Asa macar aveti numarul in “cloud”. De data asta am avut noroc ca era prin rucsac si nu m-am impiedicat de el sa il arunc inainte.
  • in bagajul de umar, sau cel din avion, pastrati toate electronicele si deviceurile care le aveti. Pe cat posibil. Daca se pierde bagajul de cala, risti sa ramai fara ele. Daca citesti pe net, ti se face piele de gaina cate bagaje au fost pierdute si nerecuperate. Si unele cu obiecte de valoare. Eu am lasat laptopul in bagajul de cala, si sincer sa fiu, am avut ceva emotii. Doar cand sa urcam in avion am realizat, dar optimismul meu…
  • nu depozitati banii in bagajul de cala. Cel putin pana la destinatie. Apoi ii distribuiti pe unde doriti.
  • Daca faceti cumparaturi, si doamne fereste, se rataceste bagajul, pastrati chitantele in bagajul de mana. Asa puteti demonstra valoare din bagaje. Astfel primesti cel mult 20 euro/kg. la 15 kg, de ex, jumatate este valoarea valizei goala, restul ….
  • Foarte util este un card, eticheta sau ce doriti, cu numele proprietarului, telefonul si adresa, atasat bine la valiza. Am avut si a fost semn distinct pentru cel care a completat documentul.
  • Pana acum am ales sa mergem cu un bagaj de cala si linistiti in avion. Pretul la Wizz este de exemplu de 110 lei per valiza la un transport la cala <23 kg. Un bagaj de mana, jumatate dimensiune, costa 62 lei, deci cu doua este sensibil egal. Adica vreau sa spun sa este o varianta viabila sa mergi si cu 2 mai mici. Atentie doar la dimensiuni, se verifica in aeroport si daca nu se incadreaza te taxeaza rau, dar cel putin e cu tine, daca este putina atentie.

Noi am aflat in 24 de ore unde este, apoi in 24 a venit cu alt zbor, si apoi in 48 de ore firma de curierat la livrat acasa.

Este bine cand totul se termina cu bine, dar din pacate nu intotdeauna este asa si ma gandesc ca se pot lua masuri de diminuarea pierderilor! Zboruri usoare si fara stres, tuturor!

Baggage Arrivals - Lone suitcase, woman crying 'Oh Darling! It's been so long...'

Baggage Arrivals – Lone suitcase, woman crying ‘Oh Darling! It’s been so long…’

Italia – Matera, Altamura si Lecce

matera-9Urmatoarele 2 zile in Bari: o zi de Matera la pachet cu Altamura. Reteta clasica: in gara, informatii, aflam cu ce companie ne jucam azi, unde este peronul ce bilete ne trebuie si hopa in tren. Acelasi elegant si curat. Intr-o ora si jumatate ajungem in Matera.
Picura rarutz. Pana sa intram in orasul vechi – Sassi di Matera, incepe ploaia bine de tot. Si una rece, pe o zi si mai rece, cu nori negri samd. Daca tot ne adapostim undeva atunci sa fie o gelaterie. Nu de alta dar poti savura incet inghetata ca nu se prea topeste. Asta in comparatie cu vara cand pe toata mana e numai inghetata cursa. Acum, macar nu am avut probleme cu asta. Apropo, nici o zi nu a fost fara sa vizitez gelateria, care, asa ca aberatie, este mai ieftina ca la noi pe centru in Sibiu raport cantitate/pret: cu 2 euro beneficiai de un cancioc de inghetata la ei, la noi ai 3 cacareze de se cheama ornamental.. cupe. Viva gelateria italiana!

In fine, asa cum ne delectam cu inghetata care nu se topea, se opreste instantaneu ploaia si iasa un soare de zile mari. Rapid afara si dai cu poze. Si uite asa ne-a tinut toata plimbarea cu soare, nori pufosi, si frig … ca trebuia sa umbli sa nu ingheti. Asa am reusit sa luam la pas tot Sassi. Pranzul l-am ratat ca la ora 13 s-au inchis toate carciumile din oras. Astia inchideau absolut tot, inclusiv toaletele publice se inchid. Totul trebuie programat in functie de programul lor. Am gasit o cafenea care vindea niste placinte gen pizza, dar la bucata si niste sandvisuri. Asta a fost singurul pe care l-am vazut sa faca ceva comert cu turisti, restul … dolce far niente (arta de a nu face absolut nimic – literar vine din italiana si inseamna “a face dulcele nimic”)! Deci nu am plecat flamanzi din sat.

La gara am luat bilete de retur, valabile 6 ore, asa ca ne permiteam si o pauza la Altamura.

Pana am ajuns la Altamura, soarele era tot mai la apus, asa ca vizita orasului s-a facut intr-un curent de aer polar combinat cu un aer geros venit de prin Siberia. La cateva minute de plimbare prin centrul Altamura am fost deja saturati si cautam o carciuma sa ne incalzim cu ceva. Dar… acel dolce far niente, inca nu se terminase, asa ca eram cam disperati sa vedem tot usi inchise/blocate. Pana la urma, in drum spre gara am gasit o cafenea dotata si cu coniac, astfel incat vizita noastra s-a finalizat fericit in acea cafenea. Am petrecut pana la ora trenului in acel local. Ciudatenia era ca intrau si de-ai lor sa ia o cafea, dar luam un degetar si pana plateau il dadeau pe gat si apoi gata, dispareau. Cred ca e prea lung acel dolce far niente sa mai stai si la cafea. In fine, asa se bea, sa fie ei sanatosi.

Seara am fost din nou in centrul vechi din Bari, dar de data asta am avut parte de seara italiana in stil Italia de sud: mancare italiana fara pizza si fara paste, dar cu ciuperci, fasole frecata, sunca, branza cu smantana, scoici cu umplutura de branza si rosii si toate astea invelite in  – de acum renumitul – vin primitivo!

Treziti din nou cu chef de viata si fiinda era ultima zi plina, ne zicem, mergem la Lecce, ca oricum ni-l recomanda atat ghidurile cat si 2-3 localnici si apoi … Ostumi, sa ii duc la mama o piatra din orasul in care si-a facut veacul.

Ajungem la Lecce, din gara pana in centru am facut undeva la 15 minute. Aici am gasit un restaurant deschis, dar din pacate la cateva minute de cand am intrat sa vedem ce au,  bucatarii erau schimbati in haine de oras si au plecat la plimbare. Plimbarea prin centrul vechi a fost reconfortanta si relaxanta. In afara de o alimentara deschisa care avea niste lazi de fructe la intrarea, restul parea la propriu pustiit. Asta din cauza siestei. In fine, centrul nu este mare, am trecut pe la Biserica Sfanta Cruce, Domul din Lecce, anfiteatrul, am mers pana la poarta Napoli si apoi inapoi pe stradutele inguste.

Dupa cateva ore de plimbare ne hotaram sa o luam spre gara sa ajungem la deja mult ravnitul Ostumi. Zis si facut. Eram in cateva minute in tren si deja cautam restaurantele din Ostumi via Tripadvisor. La distanta de o gara de Ostumi trenul a intepenit la propriul. Asta in jur de ora 4. Apoi dupa vreo 30 de minute vine nasul si ne spune ca a fost un accident pe linii si s-a pus la dispozitie un autobuz care merge spre Bari. Pana a plecat autobuzul era deja 5 asa ca se cam imprastia visul nostru de a vedea Ostumi. Numai bine ca pana la Ostumi deja se inserase, asa ca am renuntat la oprire pt ca nu stiam daca vom gasi ceva de intoarcere spre Bari mai tarziu, in conditiile in care nici un tren nu mergea. Inainte de BAri intram cu autobuzul intr-o gara sa facem un schimb de persoane si acolo am intepenit din nou. Era 7 seara cand am ajuns la Bari. Un drum de o ora si ceva si o vizita la Ostumi s-a terminat cu un drum de 3 ore si un sandvis servit intr-o gara. Dar nu-i nimic. Seara la terasa in Bari, restaurant cu nelipsitul vin local ca sa terminam intr-o nota optimista.

Ceva concluzii: este o varianta buna mersul cu trenul prin Italia, dar depinzi mult de noroc. Preturile nu sunt mari dar depinzi de un orar. Masina de inchiriat nu am gasit decat in aeroport. Din cauza ca autobuzul cu care am ajuns a facut 45 de minute aeroport – gara Bari am fost dezarmat sa fac acest drum dus intors pentru masina. M-ai tarziu am gasit un tren direct care facea 15 minute. Asa merita sa iau masina dimineata si pana seara si sa dam ture prin calcaiul cizmei. Noapte era exclus sa ai masina cu tine pentru ca locurile de parcare sunt ceva de vise rele. Plus ca masinile sunt toate “agatate” de la parcare. Daca as mai ajunge in zona, as lua o masina si m-as plimba mai mult prin locuri pitoresti pe coasta si as renunta la orase. Au farmecul lor, dar trenul nu merge decat intre orase si din motivul acesta nu am prea vazut marea si plajele lor. Acum fiecare cu asteptarile lor. Oricum zona bifata este una autentic sud italiana cu oameni care ii vezi in strada la taclale, la mese jucand carti si femei zbierand de la balcoane. Viata pentru ei are o alta viteza!

Daca ti-a placut postarea recomand si:

Italia – Bari, Alberobello

 

Italia – Bari, Alberobello

alberobelloCica… hai sa rupem rutina, sa incalzim oasele, sa stam la soare fara haine de iarna, asta la sfarsit de februarie – inceput de martie. Parca ceva cu “sud” in coada s-ar potrivi cel mai bine. 1,2,3… Italia de sud, Bari! Bilete Wizz, bagaje, zbor de pe Otopeni si … supriza: Sibiu 17 grade celsius, Bari 12. Asta in prima zi. A doua … 8 grade si o groaza de vant. Acasa … acelasi 15-17 grade si soooareeee! Doamne dracu nu culca-ne! Continue reading