Dupa Valea Stubaital, in plan erau cateva zile de bicicleta si lac – agrement samd. Din pacate odata cu sosirea la lacul Millstatt, caldura a revenit si termometrele au urcat din nou la 40 de grade. Sa o iei razna pe bicicleta nu alta. Asa ne trebuie, nu am putut sta unde era racoare si temperaturi moderate. Am exclus din start bicicletele, asta pt ca unii din noi nu rezista la temperaturi ridicate! Am reconfigurat tot planul.
Planificam o zi la munte, cu speranta ca acolo e mai bine. Si a fost! Am urcat la Millstätter Hütte. Cota este undeva la peste 2000 m, dar semana mult cu Parangul nostru. Accesul l-am facut pe o bucata pe un drum de o banda prin padure, care fiind drum prin natura, se plateste taxa de access, ca multe ale locuri din Austria. De, unii stiu sa faca bani si sa mai si intretina ce au. Apoi cateva ore pe un traseu de munte, unde am vizitat 3 cabane. Punctul culminant a fost Millstätter Hütte. De acolo am coborat la Alexanderhütte de unde se vede foarte frumos lacul. Si cafeaua pica de minune in asa cadru. Masina era la cabana Schwaigerhütte unde am si servit lunch intarziat. Toate locurile sunt dotate cu atractii pentru copii: animale, jocuri, casute si cate si mai cate. De abia astepta Maia sa ajungem la urmatoarea cabana. Seara am stat pe terasa pensiunii unde aerul era mai suportabil si la umbra pica numai bine berea rece.
Am incercat cu barcuta pe lac, unde era bine cat vaporasul se misca, simteam briza, dar cand eram pe mal era trist sa stai la 40 de grade. Neinspirata alegere. Fiindca nu era nici o sansa sa se racoreasca am ales o alta destinatie unde din nou sa ne racorim. Rapid in masina si am plecat la canionul Raggaschlucht. Cica are 1000m diferenta de altitudine de la intrare la iesire – de apa e vorba. Asta a fost o destinatie racoroasa dar cam scurta.
Din nou seara am petrecut-o la pensiune. Maia a gasit o prietena super in fetita gazdei, care era numai cu Maia de cand o vedea pana la ora de somn. O chema gem Honia dar pronuntat din gat ceva. Nu am reusit si am abandonat. Sonia suna la fel pentru noi.
Fata de prima data, cand am pedalat pe aici fara nici o problema, acum am prins niste calduri care ne-au ofilit atat pe noi cat si zilele petrecute aici. Oricum, nu exista sa te plictisesti pentru ca sunt atractii de tot felul astfel incat timpul se poate petrece frumos indiferent de vreme. Dar oricum, am plecat nesatisfacuti dintr-un punct de vedere. Din nou nu am pedalat deloc.
Drumul de intoarcere a fost “impartit” in doua. Ne doream sa ii aratam lui Maia caii de la Piber, adica lipitanii care au fost inmultiti si crescuti acolo din Lipitanii de la Sambata de la noi. Oricum aia au ajuns la 5 stele fata de ai nostii de la Sambata. Lipitanii de la Piber sunt dresati si folositi la Viena pentru demonstratii, calesti si alte evenimente unde i-au parte si cabalii.
Din pacate, preturile erau mari pentru vizitarea hergheliei de la Piber si in plus, din cauza caldurii nu au scos caii afara. Asa ca am vazut ceva grajduri si cam atat. In muzeu nu era aer de respirat. Am incheiat repede pentru ca stiam noi un strand super in Graz, unde puteam sta pana tarziu si unde ne puteam racori. Aici am stat in trecut la campingul strandului. Nu cred ca mai suntem noi de cort, dar stiu ca strandul era la fel ca in trecut, curat, frumos si mai ales ne-am racorit. Seara s-a terminat pe corso in compania unei inghetate!
Ca sa tragem si o concluzie dupa 2 saptamani de “pribegie”. Am avut parte de unul din cele mai calduroase concedii ever. Mai nasol ca si in Grecia unde macar e marea sa te racoresti. Europa parc merita cu prisosinta 2 zile. Merita oricum. Austria a fost la acelasi nivel de cum o stiam noi. Ne-am bucurat ca am descoperit si aprofundat si Stubaital. Pe viitor cel putin 0 saptamana, asta ca sa intelegem ceva. Si pe viitor musai Austria, vara. Muntele in general si amenajarile lor in special fac din aceasta destinatie un “must have”!
Dupa cate zile petrecute in compania Faraonilor si templelor, am considerat ca o pauza de cateva zile pe malul Marii Rosii este mai mult decat binevenita.
