In Langkawi ajungem dupa o zi de plimbare cu ferry: o ora cu troscoleta, 4 ore cu cu salupa rapida, si apoi din Lipe, cu un ferry adevarat – malaezian. Daca pana in Lipe ne tineam sa nu ne ia curentii de aer, ultimul era cu aer conditionat, fotolii samd, dar problema mare a fost ca treceai de la +30 de grade de afara la 17 inauntru. Super nasuri curgatoare. Dar am vazut un film printre servetele si suflat nasul: Testoasele Ninja. Atat a durat calatoria. In port in Langkawi, dupa ce extragem banii din bancomat, ies singur, maram sa negociez cu taxi. Scoate omul un A4 cu toate destinatiile de pe insula si imi arata ca cei 26 de km pana la hotel costa 46 de lei de-ai lor. Pret standard la toti de acolo. Asa ca ne relaxam ca nu e vorba de teapa si la drum.
Hotelul a fost una din primele alegeri ale calatoriei, pretul pe Booking era cam peste plafoanele noastre, dar cu Eximtur am obtinut un pret bun. Urmau 3 zile de “zacut si de ramat” (adica intins pozitie larva) in nisip plus cocktailuri la happy hour, ca ne-am prins repede cum sta ceasul. Am ales acest hotel si pentru ca cele mai mari atractii ale insulei erau la 2 pasi de hotelul Berjaya Resort: cabina pe munte si satul turistic de la statia cabinei.
Resortul ales a fost un mic rasfat pentru noi. Era imens, dar masinute similare cu cele de golf erau all around si asigurau transportul in toate directiile. In complex erau 5 restaurante cu specificuri care mai de care. Dupa ce la cel chinezesc am inghetat (de la 30 afara la 18 inauntru) ne-am penibilizat si doua seri la rand am fost la cel Thailandez care era suspendat pe mare la vreo 200 m de tarm. Si o mancare buna la astia…. si o priveliste de asfintit!
In complex erau extrem de multe perechi de tineri musulmani, cu “jumatatiile” lor acoperite complet – fetele ninja. La masa infulecau pe sub perdea. La plaja erau complet echipate. Nu stiu cum rezistau la temperaturile alea. Noi in schimb ne-am tarait slapii de la camera din jungla pe plaja, apoi la piscina, la bar, la happy hour la restaurant si apoi din noi intre ele amestecate. Intr-o dimineata am urcat pe munte cu cabina. Vizibilitatea nu a fost prietena noastra dar o idee ne-am facut si noi. Fatucele ale mascate erau cam “albe” la fata cand urcau pe versant, pe semne ca erau la prima urcare, sau cel mai sus fata de inaltimea dunei, dar era distractiv sa vezi cum se incolacesc de sotiiori lor.
Aici am simtit adevarata vara, la + 30 de grade, cu baie si soare si tot tacamul si asta in plina iarna la Romanica. Doamne bine a fost la caldura. Si baie am facut cat cuprinde. Dupa sederea in Langkawi au urmat 2 capitale. Daca ar fi sa refac traseul ar fi cam asa: Bangkok, Phuket – excursii pe mare, Kuala Lumpur (oras), Langkawi – plaja si apoi Singapore. Adica as intercala oras – plaja. Noi am avut 6 zile de apa si apoi 6 zile de oras. Oricum nu a fost ultimul prilej de baie. Dar a fost ultima iesire la mare.
In Phuket ajungem dupa un zbor din Bangkok cu Air Asia. La aeroportul din Phuket sunt ghisee care ofera transport pe insula, la preturi standard, in functie de statiune. Am luat biletele si la iesirea din aerport erau foarte bine organizate lucrurile, astfel incat am fost rapid alocati in microbuz. O parte din drum a fost pe autostrada. La o parcare de pe autostrada am fost coborati si arondati la un agent care ne oferea fel si fel de excursii. Le-am spus ca avem totul organizat, astfel incat am fost lasat rapid in pace pt ca nu mai prezentam interes. Aici soferul a primit si numele hotelului nostru, in limba lui, sa stie unde sa ne debarce.
Prima destinatie: Thailanda – Bangkok. Ar fi neadevarat sa spun ca nu am avut stress inainte de plecare, mai ales in aceasta tara. Ma gindeam sa nu imi iau telefonul actual sa nu cumva sa raman fara el. Acelasi lucru si cu DSLR-ul meu. Dar si sa plec mai ales fara camera foto ma intrista. Asa ca am ales sa le iau si vad acolo ce si cum. Strict legat de astea, apoi ce telefoane si aparate am vazut prin jurul meu, puteam sa stau super linistit. Cam tot tinererul avea telefoane de 5,5 -6 inci. Eu cateodata parca scoteam Nokia 3310 (nostalgici stiu ce spun). Asa ca in prima zi m-am super linistit. Si asa am si revenit acasa.
Cica… unde l-au trimis pe majordomul Edgar? In Timbuktu, la capatul pamantului! Cam asa suna pentru noi Thailanda, Malaysia si Singapore nu cu foarte mult timp in urma! Dar a venit ziua in care am pus mana pe harta, am invartit globul si am vazut ca este doar intr-o alta parte a planetei! Apoi, din aproape in aproape am vazut ca toate cele 3 sunt tari vecine. 
Septembrie. Weekend. Vreme buna. Masina si directia Apuseni. Obiectiv principal: Pestera Scarisoara. Cazare prin Booking la Garda de Sus, Pensiunea Onelia. Pensiunea este frumoasa si spatioasa, dar oricum era mai frig decat ne-am asteptat si in camera ne-am arhivat putin ca sa ne fie mai bine! Am prins o zi de sambata frumoasa si insorita. Pana la Scarisoara sunt vreo 11 km, asfaltati nou. Am ajuns rapid imediat dupa micul dejun, astfel incat eram perechea 3 la coada. Dupa vreo 20 de minute am intrat. Cand am iesit cred ca erau 50 de persoane la usa. Norocul celui care doarme mai putin! Apoi intoarcere la Garda de Sus prin cheile Ordancusei. Apropo, harta zonei cu atractii ne-a fost oferita de proprietarul pensiunii. La iesirea din chei – Pestera lui Ionete. Cica mare crescatorie de lilieci. Se viziteaza doar gura de intrare. La lilieci nu se mai urca (scara rupta) sa nu deranjam!
Cica omul pana la 40 de ani descopera locuri si apoi le aprofundeaza. Cred ca Halkidiki, de cand am venit prima data, de ani de zile, este locul de care nu ne-am mai dezlipi!
Ramanem cu gandul la Dublin si cu gustul Guinness-ului dar programul ne duce din nou in Anglia cu ferry-ul prin Holyhead. Imediat dupa revenirea pe insula mama vizitam Liverpool. Aici, insotiti de prietenii Lili si nea Titi o luam la pas prin oras. Pornim de pe Pier unde erau tot felul de atractii si ne indreptam spre carciumile unde au cantat Beatles. Si fiinca nu am inteles exact pe unde a cantat, am vizitat cateva din ele in plin centrul. Fiecare vizita s-a soldat cu 1-2 pahare de bere. Doar degustare. Am vazut si cum opereaza politistele calare acolo unde berea a preluat controlul. Aici am vazut al doilea loc ca agitatie dupa Cork. Distractie nineica! Apoi, dupa ce ne-am potolit si foamea, am luat-o incet spre hotel, pe un bulevard presarat de pub-uri. Bifate!
