Dupa 3 nopti de cazare la San Gimignano, care la drept sa fim, a fost una din revelatiile concediului, atat ca cetate medievala cat si ca zona – am stat la o pensiune rustica intr-un decor minunat, ne mutam in provincia Siena si ne stabilim sediul central in Chianciano Terme, chipurile sa facem si ceva bai termale, ca baie am facut destula la piscinele care le-am avut pana acum.
Plecam de dimineata, una insorita si ne indreptam spre Siena, ultima destinatie oras in programul nostru. Dupa 3 zile de sate si satulețe, grea a fost intoarcerea in civilizatie. Atata nebunie am vazut in orasul asta, de neinchipuit. Cred ca am prins toate grupurile de turisti debarcati in Siena. Trebuia sa tin de Maia aproape, ca o calcau in picioare. Eu unul nu am gustat deloc orasul asta, chiar daca are de toate. Am luat la pas tot centrul istoric, sa bifam cam ce era de bifat. Dar cel mai bine a fost in piata centrala, de unde se vedeau bine cam toate cladirile din jur, si era si mai relaxant ca puteai sta linistit pe jos. Fiind o destinatie foarte turistica mancarea a fost la fel de turistica adica porții turistice (mici) cu preturi turistice (mari). In fine, era Siena. A fost cel mai aglomerat loc din tot sejurul nostru in Toscana.
Pana la cazare ne oprim la Montalcino. Doamne bine era fara sa ne inghesuim si sa putem sa ne bucuram de view-ul oferit de pe zidurile cetatii. Aici am si prins asfintitul de soare. Apoi, cazare la Chianciano Terme.
Eram cazati foarte aproape de centrul statiunii, asa ca pentru cina am si gasit un local cu mancare buna, preturi la fel de bune, inclusiv cu muzica live si loc de dans. Scriu asta ca aceste locuri, din ce am observat, sunt pe cale de disparitie, indiferent de tara.
Pentru prima zi in zona asta am avut in program Montepulciano, Pienza si Monticchiello. De departe cea mai populara si turistica este Montepulciano. Oras medieval, foarte frumos conservat, este un mare producator de vin si de mancare. Toata zona asta de sud a Toscanei sunt numai dealuri, si toate localitatile sunt cocoțate pe varful dealurilor. Multe au ziduri de aparare, unele arata ca niste cetati autentice. Unul din plusurile mersului pe cont propriu este ca poti sa iti faci programul cum iti place si sa vizitezi locuri foarte pitoresti, nu neaparat in circuitul turisitic dar care chiar merita vizitate. Asa am facut noi, si am batut toate drumurile de sate sa vedem cat mai multe si sa ne bucuram de priveliste de la inaltimea de unde erau cocotate pe dealuri. In toate localitatile se gasesc localuri unde se poate degusta vin si testa branza locala. Cu cat este mai putin populara localitate (ca numar de turisti, ma refer) cu atat esti mai bine primit si mai frumos omenit. Asta am simtit-o in Pienza si Monticchiello. In Monticchiello am gasit un mic local de unde am cumparat o super inghetata si am servit-o de pe zidurile cetatii-oras. Asta la asfintit de soare.
Dupa înserare am ajuns inapoi in statiune si am purces in orasul vechi al localitatii, (da, si asta avea asa ceva) unde am luat o cina romantica pe zidurile cetatii la acordurile live de chitara a celor doi baieti din dotarea restaurantului. Maia a plecat cu doua dedicatii muzicale din partea lor.
Ultima zi prin sudul Toscanei o programam tot prin localitatiile din jurul provinciei Siena. Pentru astazi nu mai aveam nimic pe programul de acasa, ne propusesem initial sa petrecem o zi la bai termale, unde slava Domnului, aveam de unde alege, dar din simplu motiv ca era soare si cald, ne-am dorit sa mai bantuim prin zona si sa ne bucuram de vreme si de caldura. Am avut o harta a zonei si am ales alte localitati cetate, micuțe dar cochete si foarte pitoresti: San Quirico d’Orcia, Castiglione d’Orcia si printre ele am avut si cateva peisaje autentice zonei Toscanei. Apropo, toate pozele cu drumurile Toscanei din calendare sau vederi sunt din aceasta zona. Le-am identificat in plimbarile noastre. Seara am petrecut-o in Montepulciano, ca aici erau restaurante terase si shopping-ărie pentru suveniruri. Am luat cina intr-o crama de la marginea cetatii, cu produse din productie proprie -asta cu programare, ca era o crama mai mica si locurile erau limitate. Dar ca si zi petrecuta, a fost absolut autentic din Toscana, fara nebunie si aglomeratie cu multa relaxare si stare de bine.
Ultima, zi, dupa cateva dezbateri, o petrecem in Bologna. Am fi dorit un San Marino, dar pana la urma majoritatea decide, asa ca ne-am intors in civilizatie, adica in Bologna, unde nu stiu ce mare sarbatoare era in oras, asa ca era ca la Rovine, cate frunza si iarba. Magazinele erau toate deschide, asta daca cumva am mai ramas cu ceva bani sa nu ii mai caram acasa.
Cam atat de prin Toscana: orase frumoase si pitoresti, pline de istorie, de departe Florenta cam aduna crema, cum se spune, Pisa si Siena sunt si ele la inaltime, sate foarte pitoresti, zone cu priveliste frumoasa. In acelasi timp, multa lume, nu de alta dar vinul are locul lui de cinste, branza italiana este nelipsita din orice fel de mancare. Mai iei si cate o teapa cu mancarea, mai pluseaza la preturi cate unii comercianti, dar asta este face parte din experienta!
Lucrul cel mai bun pentru noi, tot la concluzii depuse, este Wizzul, care ne-a deschis multe oportunitati si care intr-un timp relativ scurt esti in miezul problemei. Cel putin cu Italia, este a 4-a oara cand in ultimii ani beneficiem de zborurile Wizz.
Gata, am facut-o si pe asta!
Cineva visa sa petreaca la vreme de toamna prin Toscana. E vorba de a mea doamna. Ea si-a dorit cu ardoare sa vada cum curge mustul si mierea din Toscana si noi pe langa ea. De fapt sunt struguri si masline. Astea erau coapte la ora toamnei in care ne-am decis noi sa mergem.
