Concediu Austria – St Johann in Tirol (2)

Continuare de aici…

Ziua a 5-a. Mergem la lacul Hintersteiner See cu speranta ca poate urcam pana la cabana Walleralm sa servim ceva dulce si binemeritat. Din pacate am lasat masina chiar unde incepea lacul, iar toata plimbarea pe marginea lacului ne-a cam scazut bateriile. La coada lacului era o cabana unde totusi Maia a gasit loc de joaca si noi banca sa ne redresam! Dar plimbarea inapoi pe cealalta margine a lacului, prin padure, pe o carare care urca si oferea view-uri frumoase asupra lacului a remediat lipsa urcarii pe munte. 

Ne intoarcem in drumul principal si luam cabina Bergbahn Scheffau spre KaiserWelt. Este unul din cele mai mari parcuri de joaca pentru copii pe care le-am vazut pe la oamenii astia. Dupa ce am servit pranzul intr-o panorama de zile mari am trecut la fapte. Si ne-am distrat cam la toate atractiile. Am facut cu schimbul sa o putem obosi pe Maia. Am stat aici pana la 4 minute de inchiderea cabinei. Adica am coborat cam ultimii. In zona mai erau cateva atractii pentru copii pe care nu am reusit sa le bifam de data asta, dar macar am ramas cu gustul acestui parc minunat. 

Apoi fuga fuguta la piscina satului. Pana la cina. Si apoi cu ragaz la o inghetata, tot in sat. Nu, nu e ziua cartitei, in care se repeta ziua de ieri, asta pentru ca in fiecare zi aveam alt meniu la cina si alt gust la inghetata. 

Ziua a 6-a. Din balconul pensiunii admiram la orice ora muntele din fata – Muntele Kaiser, care de multe ori era acoperit de nori. Odata era varful, odata avea norii pe post de fular. Dupa un studiu al hartii locale am vazut ca este o carare care inconjoara varful prin spate. Traseu de 6 ore. Am spus ca putem incerca. Nu ne-a iesit. Drumul pana la parcare se asfalta, asa ca am lasat masina cu 2-3 km mai departe decat am planificat. Dus intors era mai mult de o ora. Asa ca am hotarat, macar sa ajungem aproape de creasta si apoi ne intoarceam. Am inceput urcarea cu o cafea la un restaurant/cabana foarte bine pus in calea noastra. Apoi pe la baza muntelui am inceput urcarea si am tinut-o asa cam 2 ore. Am vazut si o biserica construita pe o stanca. Dar mersul prin padure, doar cate o iesire la privelistea vaii nu a fost prea motivant pentru noi. Asa ca ne-am intors pe acelasi drum la masina. Dar am mers, am urcat, am fost prin padure, ce mai, drumetie la munte. 

La intoarcere am schimbat locatia cu cativa kilometrii si ne-am dus sa vizitam cascada Eiferbacher Wasserfall aflata in apropierea localitatii unde aveam pensiunea. Este aproape finalizata calea de acces la cascada, mai este doar putin de amenajat chiar accesul la ea. Am fost singurii in zona. Drumul pana la cascada a fost o drumetie de vreo ora. Nu am stiut si oricum nu ne-a parut rau, dar se putea urca cu masina pana la Berggasthaus Grander-Schupf si de acolo era relativ putin de mers. Dar oricum, am urcat la Berggasthaus Grander-Schupf si aici am servit un desert local si ne-am omenit cu ceva racoritor. A fost lumea lui Maia. Au amenajat aia un loc de joaca de toata pomina. Sa nu ne mai dam dusi. Seara am petrecut-o in Kitzbuhel. Dupa baie si dupa cina. Mai are rost sa pomenesc de inghetata? Asa zic si eu.

Ultima zi cu program in zona. Ca sa ramanem cu gustul placut al muntelui, ne programam o zi de drumetie. Urcam cu masina pana la Alpengasthof Lärchfilzhochalm. Destul de abrupt urcusul si drum cam de o banda, dar de acolo incepea cararea noastra. Zis si facut. De la aceasta cabana am urcat pana la cabana Wildseeloderhaus – Kitzbüheler Alpen, aflata pe malul lacului  Wildseeloder. Personal am dorit sa mai urc de la aceasta cabana, dar fetele au dat de o barca aflata pe lac si aia a fost. O ora am tras la rame, cu schimbul cu Maia. Iar zona… de vis. Intreaga zi a fost calda si asa ca am beneficiat din plin de aceasta zi. 

Pe traseu am trecut pe la 4 cabane. Maia a primit de la una din ele un carnet cu cabanele zonei. La fiecare din ele, fiecare copil cu un carnetel din asta primeste stampila cabanei. Cand se aduna mai multe stampile se aduna mai multe puncte. Si astea se transforma in stelute. Inca nu avem una de aur, dar mai este timp. Sigur nu se muta Alpii de acolo. Intoarcea a fost clar mai usoara, ca a fost la vale. Oricum, Maia a fost prima si la urcare si la coborare. Intreaga zi a deschis cararea! Si ce hazna ai sa vezi copii cum mananca… cu doua guri.

Pe drum ne-am abatut la lacul Pillersee, dar Maia dormea dusa in masina, asa ca am scurtat programul si ne-am indreptat spre pensiune, ca trebuia sa ne facem bagajul. Si cam gata programul in St Johann in Tirol. Anul acesta. 

La intoarcerea spre casa, facem un popas la Salzburg, unde dorim sa vedem cum se simte Maia Trick Fountains de la castelul Hellbrunn. Noi am mai fost si stiam unde sunt fantanile ascunse, dar pentru Maia a fost ceva inedit. Cu ocazia asta am vazut interioarele castelului si gradina care impresioneaza la cum este aranjata. Si apoi locul de joaca pentru copii…. o nebunie. A trebuie sa fie toate testate!

Am mai bifat o zona din Austria, zona Tirol. Inaltimile din zona respectiva, la munti ma refer aici, nu au fost peste 2000 m, sau foarte rar, dar frumuseatea zonei si locurile frumos amenajate pentru turisti si copii ne-a motivat sa ne gandim sa mai ajungem odata in zona. Prea mai sunt multe de facut.

Ca si costuri: pensiune pentru 3 persoane, 650 euro cu demipensiune, piscina satului inclusa. Cardul zonei este cam 65 euro de persoana. Maia nu a platit. La Kaprun, care nu este pe cardul asta pentru ca este in alta zona, am platit peste 100 euro toti 3.  In rest masa de pranz + bauturile si cate ceva dulce. Asta pentru cei care se gandesc la o iesire la munte si vor sa aiba o idee. 

Daca am trezit ceva dorinte de calatorie in zona si apar si intrebari, lasati un comment.