Nici nu ne-am invartit bine si deja iarasi suntem in ajunul Craciunului. Targul de la Viena e frumos, dar parca le stim prea bine tarabele pe acolo. Acum nici nu se prea poate sa nu il vedem ca totusi, e prea frumos. Asa ca am rupt pisica in doua: vizita targ Craciun Viena, apoi la Nurenberg, ca de, nu am fost decat odata. Si sigur nemtii stiu si ei sa aranjeze lucrurile de Craciun si ne mai pregatesc ceva targuri mai mici pe langa Nurenberg ca sa avem ce vizita. Si pana la sfarsit nu ne-am inselat.
Deci, prima oprire a fost in Viena la targul de la primarie.
De la Nurenberg am fost o zi la Bamberg, care nu avea un targ propriuzis, dar fiecare coltisor din zona turistica era amenajat cu mese cu ceva bauturi calde si ceva de-ale gurii. Si Bambergul in sinea lui merita vizitat.
O surpriza placuta a fost localitatea Forchheim. Un sat de poveste. Tot centrul lor era amenajat in spiritul Craciunului, primaria gazduia standuri cu cadouri iar la un vechi castel au adus animale sa simuleze consacrata iesle. Si uite asa, am mai punctat odata pregatirile de Craciun la altii. Nu ca Sibiul nu este in topul nostru!
Din pacate toate se termina odata. Si croaziera asta lunga de 10 zile nu a facut exceptie.
Daca prima data am vazut Gibraltarul coborand din Sevilla spre Marbella, intr-un majestuos i20 de la Hyundai, de data asta ajungem sub stanca cu vaporasul. Acostarea a fost la 10 minute de mers de intrarea principala Grand Casemates Square. Apoi aleaa renumita de shopping in care ai la ce casca gura. Si dupa ce terminam destul de repede aleea, ne gandim: hai rapid la telecabina sa ajungem si noi in varf, sa admiram locul unde isi da mana Africa cu Europa, unde se uneste Atlanticul cu Mediterana, poetic spus, sa vedem pentru ce stanca se cearta englezii cu spaniolii si sa numaram maimutele. 
In Portugalia am petrecut cateva zile in 2012. Inca si acum mai avem gustul, sau vaporii de la vinul de Porto. Porto este destinatia in care as merge in fiecare toamna dupa ce strang strugurii si sunt gata fermentati. La fel de proaspete sunt amintirile din Sintra. Oricand cu placere. Asa ca de data asta nu am mai avut un obiectiv maret in Lisabona. 
Urmatoarea zi, urmatoarea excursie. A doua si ultima organizata.
Ajungem a doua oara anul acesta pe taram francez. In vara cu masina si cu fetele mele in Strasbourg si Valea Alsaciei, in toamna cu vasul in nordul tarii la Cherbourg. Cand am auzit de aceasta croaziera eram foarte incantat ca o sa ajung sa vad Mont St Michel in Normandia. 
Imbarcarea a fost la Kiel. Dupa ce am ajuns in gara la Kiel ne faceam planuri cum sa ajungem la vas. Norocul nostru a fost ca cei de la MSC ne asteptau in gara cu pancarde, autobuz si check in pentru bagaje. Asa ca am vazut orasul de pe geamul autobuzului si de pe puntea 12 a vasului. In port s-a facut check-in-ul si am primit camera. Apoi plimbare pe vas.
Am spart gheata si am ajuns si pe un vas de croaziera, mai mult de curiozitate decat de destinatia aleasa. Castigatoarea “botezului” nostru s-a numit MSC Orchestra. Bilete au fost luate in cele 96 de ore de oferte la croaziera, care este anual lansata de firmele de turism. Am ales fara transfer de la agentie, care era mai mult decat excursia in sine. 
Anul acesta, dupa 15 ani de cand am calcat prima data pe tarim turcesc, sunt din nou in Turcia. Fata de prima data cand am facut 2 zile pana la destinatie, cu autocarul din Bucuresti, acum suntem in Turcia – Antalya in 2 ore, tot din Bucuresti. Am ales tot din Bucuresti, cu toate ca aveam zbor si din Sibiu, dar comparativ din Bucuresti ajungi acolo la pranz, din Sibiu seara (ziua este consumata) si intoarcerea de acolo a fost dupa pranz la Bucuresti, fata de Sibiu care era noaptea (socotita noapte de cazare). Cumva am castigat 1.5 zile acolo si am pierdut 0.5 zile pe drum Sibiu – Bucuresti – Sibiu. Castigul a fost baia din prima zi si toata dimineata din ultima.
