Daca prima data am vazut Gibraltarul coborand din Sevilla spre Marbella, intr-un majestuos i20 de la Hyundai, de data asta ajungem sub stanca cu vaporasul. Acostarea a fost la 10 minute de mers de intrarea principala Grand Casemates Square. Apoi aleaa renumita de shopping in care ai la ce casca gura. Si dupa ce terminam destul de repede aleea, ne gandim: hai rapid la telecabina sa ajungem si noi in varf, sa admiram locul unde isi da mana Africa cu Europa, unde se uneste Atlanticul cu Mediterana, poetic spus, sa vedem pentru ce stanca se cearta englezii cu spaniolii si sa numaram maimutele. Cica atata timp cat sunt maimute pe stanci, Gibraltarul este britanic. Deocamdata nu sunt motive de ingrijorare pentru britanici. Maimutele erau la locul lor, gata sa iti ia mancarea din mana sau pachetele din rucsac. Sunt extrem de agresive daca dai impresia ca ai avea ceva de mancare. Ataca pur si simplu. Dar cu noi nu au avut nimic de impartit.
Dar sa revin: la telecabina .. ca la Rovine. Cata frunza si iarba. Ore erau de stat la coada. Asa ca intr-o engleza autentica am fost indrumati de un localnic sa o luam la pas. Am intrat in parcul de la poalele stancii pe jos si asa am continuat tot parcul. La un moment dat am intersectat si scarile care ne-au propulsat aproape in varf. Sus plin de microbuze si de gura casca. Si noi printre ei, ca de, nu era pe bani. Dar spre deosebire de ei, noi pe jos inapoi si ei la umbra, ca erau in masina. Si era un soare de vara din ala canicular. Ne-am amagit ca am prins niste bronz de Mediterana. Intoarcerea a fost mai usoara, ajutati de gravitatie. Am vazut si aeroporul in functiune. Se inchide strada si devine aeroport. Interesant, mai ales cum am vazut noi de sus.
Apoi, inainte de vas, pranzul pe renumita alee comerciala. Am avut timp sa ne delectam cu inghetata, ca de, era vara si eram la caldura. Asta a fost cea mai calduroasa zi a noastra, dar si cea mai sudica, de aici incepea urcarea noastra spre Barcelona, unde pentru noi se cam termina.
