Sri Lanka – despre ceai in general si Ceylon Tea in special

Am ajuns in Sri Lanka ca un profan in ale ceaiului. Foloseam ceai doar cand eram racit. Si atunci cu ceva retineri. Odata ajunsi, una din primele solicitari a fost sa primim o cafea. “Nu avem”, dar poate… un ceai? Imediat s-a umplut masa de ceainic, cesti, lapte. Si am incercat sa servesc un ceai. Nu mi-a iesit din prima. Ceai cu lapte? Nu prea, mersi. Dupa o vreme ajungem in alt loc, cerem o cafea, ni se spune ca doar la localuri gen Barista vom gasi ce cautam, dar ni se poate oferi un ceai. Gata, e vremea lu google, sa vedem ce au oamenii astia cu ceaiul. Si dintr-o data, am fost lovit de o lumina puternica ca mi-a schimbat viata iremediabil. Aproape adevarat.

Acum aveau un fel de ness, dar pentru noi, obisnuiti cu rasnitul boabelor…

Deci, Sri Lanka, sau insula ceaiului, este a treia tara producatoare de ceai. Tara si-a schimbat denumirea odata cu eliberarea de sub englezi, din Ceylon in Sri Lanka in 1948. Dar ceaiul si-a pastrat denumirea. In toata lumea este Ceylon Tea. Inainte de a fi mare cultivatoare de ceai a fost cultivatoare de cafea. Din pacate la sf de secol 19 o ciuperca parazita le-a distrus plantatiile de cafea.

Plantarea ceaiului in Sri Lanka a fost atribuita lui James Taylor, un englez, bineinteles, in jurul anului 1867.  Precizare: se numeste ceai, bautura preparata din frunzele plantei Camellia sinensis. Ceaiul este a doua cea mai populara bautura din lume dupa apa. 

Sri Lanka exporta ceai in toate tarile lumii si detine cea mai mare bursa de ceai din lume. Peste un milion de oameni lucreaza in acest sector. 

La momentul prezent toate plantatiile si fabricile de ceai sunt private. Ceaiul este cultivat in 6 regiuni si ce este cel mai interesant este ca se cultiva pana la altitudini de 2500 m. Sunt kilometrii intregi de plantatii de ceai. Ceaiurile de la “mare inaltime” (peste 1200m) sunt considerate de cea mai buna calitate, binecunoscute datorita aromei, gustului si culorii. Ceaiul obtinut din plantele din zone de “inaltime medie” au gust bogat si plantele sunt mai colorate. Ceaiul din zona de jos (din sudul insulei) este mai slab ca aroma si se foloseste cu precadere in combinatii de ceai. Calitatea ceaiului este influentata si de perioada de recoltare. Cea mai buna calitate este cand se recolteaza in februarie – martie si august septembrie. 

Principala productie de ceai in Sri Lanka este ceaiul negru, dar se produce si ceai verde si alb. Este unul din cel mai organic ceai din lume – sanatos si curat, fara pesticide si chimicale.

Stiati ca ceaiurile albe, verzi si negre se obtin din aceeasi planta? Din muguri plantei (3-4 frunzulite) se obtine ceaiul alb. Ceaiul verde se obtine din plante neoxidate, adica frunze nefermentate. Cel negru se lasa planta la oxidat. Nu se recolteaza decat frunzele tinere din arbustii de ceai. Adica sunt culese doar cele de la stratul superior al plantei. In Sri Lanka nu se foloseste nici o masina la cules. Totul este manual. Fiecare persoana este platita la cate kilograme culege pe zi. Zeci de tone sunt culese zilnic de catre oameni. 

In asa numitele fabrici de ceai, plantele sunt selectate, pune la uscat cateva ore, printr-un proces de incalzire. Pentru cel verde sunt incalzite in cuve cu abur sa nu se oxideze. Ceaiul negru se oxideaza (fermenteaza). 

Dupa uscare plantele trec in niste masini care apasa si misca frunzele, rulandu-le si rupandu-le in diverse forme. Aceasta rulare desschide porii frunzelor si elibereaza sucurile interne, care ulterior in apa calda vor da aroma ceaiului. Apoi sunt uscate si capata culoarea cunoscuta.

Acum, ceaiul negru este de mai multe feluri, in functie de maruntirea plantei. Sunt niste site care cerne frunzele si se pastreaza bucati de anumite dimensiuni. Din Sri Lanka, ceaiul pleaca ambalat in saci, la destinatie este ambalat in cutii mai mici. Ceaiul folosit la ei este “varsat”, adica plante maruntite. Iti alegi cantitatea de ceai care doresti sa o infuzezi. 

Tipuri de ceai negru, dupa granulatia plantei:

Ca sa se inteleaga, cel mai fin e cel mai tare, cel mai mare e mai putin aromat si infuzia nu e asa colorata. Mai jos ceva explicatii:

BOPF – Dust: cel mai mare grad de maruntire (praf). Permite obtinerea rapida a unui ceai tare si intens colorat

PEKOE: recolta este mai puțin rafinată și nu conține muguri;

ORANGE PEKOE 1: mulți muguri deja au crescut și au devenit frunze, ceaiul ajungând să conțină mai puțini muguri.

Desi mulți consideră ceaiurile mărunțite ca niște rămașițe de calitate inferioară de pe urma sortării celor mai bune frunze, în această categorie pot intra și ceaiuri de calitate foarte bună, recoltate și procesate cu ajutorul mașinilor. (BOPF)

No, dupa ce am aflat toate lucrurile de mai sus si dupa 10 zile fara cafea si doar cu ceai, si dupa ce am vazut locurile, oamenii care culeg, fabricile de ceai totul este diferit pentru mine. Ceaiul este mai nou la loc de cinste! Ce este mai greu, deocamdata, este eliminarea zaharului din ceai. Dar toate cu rabdare! 

Despre excursia prin plantatiile de ceai:

Sri Lanka – Prin tara ceaiului

 

This entry was posted in Asia, Concediu, Sri Lanka and tagged , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

One Response to Sri Lanka – despre ceai in general si Ceylon Tea in special

  1. Pingback: Sri Lanka – Prin tara ceaiului | Mihai Popa's Blog

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *