Muntii Fagaras: Lacul Avrig. Dupa ani si ani…

DSC07043…  am ajuns din nou la Lacul Avrig. Am avut parte de weekend perfect pentru mers pe munte.

Sambata, la 10:30 am servit o cafea la Poiana Neamtului unde am si salutat turma de caprioare care tocmai servea micul dejun oferit de cabanier.

La ora 13 ne delectam cu putin rom in ceaiul de la Barcaciu, iar dupa o ora de pauza am purces spre Lacul Avrig, dar prin valea paraiasului si nu prin Creasta Barcaciului.

Din pacate, varsta sau distanta mare de la ultima vizita a Fagarasului si-a spus cuvantul. Dar pina la urma am biruit, chiar daca nu in formatia care a pornit “excaladarea”.

Dupa 6 ore de “plimbare” pina la Lacul Avrig am ajuns in sfarsit, seara, la 8:30 la Cabana Barcaciu, care a dat impresia de atemporal, adica de cand stiu cabana asta, mai precis de 30 de ani, nu are absolut nici o schimbare. Putin trist din acest punct de vedere!

Dupa o noapte petrecuta la Barcaciu, duminica am coborat cu gandul si promisiunea de a reveni!

Targul Olarilor sau … a venit toamna!

DSC06952Din pacate Targul Olarilor coincide cu sosirea toamnei. Duminica am reusit sa ajungem si noi in Piata Mare dar odata cu noi a sosit si frigul. Lume multa, mai mult gura casca decat cumparatori.

Sa fiu sincer, mai animata a fost Piata Mica unde tiganii nostrii, supravegheati de insusi regele Florin Cioaba, erau mai animati si isi demonstrau pe alocuri talentele de mestesugari in ale lingurilor de lemn sau ceaunelor de alama.

“Tara”

Din ciclul “Intoarcerea la natura” face parte si proiectul “Tara”. A fost conceput ca un proiect modest, cu buget micut, dar care odata cu trecerea timpului a luat aploare iar acum ne gandim ca o sa fie finalizat in urmatorii 3 ani. Nu ca si constructii suplimentare, ci doar ca amenajare a locului mai spre parc-padure!

Cabana nu este, sa spunem ca este doar o masa acoperita, parca e prea putin, mosie nu e pentru ca lipseste conacul, asa ca am botezat-o “Tara” ca sa stie toti prietenii unde suntem cand mai vine weekendul si soarele inca se mai joaca cu noi! 

Concediu – Croatia: Split & Trogir (6)

10.Split–> urmare

Ultima etapa a concediul a fost programata la Split. Cu o mica schimbare in plan, am ales sa ne cazam in Trogir, mai exact pe Insula Okrug, situata cam la 30 de km de Split. Dupa toate scarile pe care le luam la pas in fiecare zi pentru a ajunge la plaja, atat in Sveti Stefan cat si in Dubrovnik, de data asta am avut sansa sa ne cazam direct cu iesire la plaja. Nu ne vedea sa credem ca se poate si asa ceva! Am avut parte si de plaje “salbatice” pe insula, unde nu era nimic amenajat, cat si de plaja statiunii.

Merita vizitat atat Trogirul cat si Splitul, ambele inscrise in patrimoniul UNESCO. Trogir este mult mai mic ca si cetate dar are un farmec aparte. Stradutele sunt foarte inguste si frumos intretinute. Splitul este mult mai mare, dar nu este la fel de intretinut si pastrat. Oricum, plin de turisti, de terase si mai ales o faleza extrem de frumoasa!

Concediu Croatia: Dubrovnik (5)

22.-Oras-Dubrovnik–>urmare

Dupa 7 zile de Muntenegru, am purces la drum spre a doua parte a concediului, planificat in Croatia. O buna parte din drum, cea din Muntenegru, a fost tot pe marginea Golfului Kotor. Cu aceasta ocazie am revazut goflul si de pe uscat, unde cu cateva zile inainte il vizitasem doar de pe apa. Reveneam in Croatia dupa 3 ani, dar acum pentru partea de sud, mai precis pentru coasta Dalmatiei.

Dupa mai mult de 100 de km parcursi de la Sveti Stefan, am cunoscut din nou senzatia de a ti se taia respiratia, in momentul cand am vazut pentru prima data Dubrovnik-ul, undeva la cativa kilometrii de localitate, cocotati pe un munte. Ceva cu adevarat unic! Cred ca ne-am oprit de cateva ori, sa facem poze, pina sa intram in Dubrovnik.

Cunoscut ca “perla Adriaticii”, Dubrovnikul este unul din locurile unde se pot intalni oameni din toate colturile lumii. Orasul iti da niste senzatii cu adevarat frumoase, atat in interior cetatii, pe ziduri cat si pe mare. Am petrecut 3 zile pline in Dubrovnik, si pot spune ca nu am reusit sa strabatem toata cetatea, chiar daca seara de seara eram pe strazile cetatii.

Am avut placerea sa vedem 3 din insulele care inconjoara Dubrovnik-ul, insule care ne-a delectat si incantat cu plajele si golfurile unde ne-am imbaiat.

Orasul Dubrovnik se intinde pe toata culmea care imprejmuieste cetatea. Gazda la care am stat 3 zile era la o distanta de … 400 de scari de cetate. De pe terasa gazdei, urmaream in fiecare noapte si dimineata vasele de croaziera care iti dadeau o senzatie de … gara. Daca noapte cand mergeam la culcare erau 2-3 vase de croaziera  in port, dimineata erau demult plecate si altele noi sosite. Pot sa spun ca am fost cel mai aproape de cel mai mare vas de croaziera vazut in viata mea!

Am ramas cu promisiunea ca o sa revenim cat de curand in aceasta minunata cetate.

continuare–>

Concediu Muntenegru: Kotor (4)

–>urmare de aici

O zi cu adevarat plina. Am plecat de dimineata cu autocarul pina la Tivat, iar apoi pina seara, cu ajutorul unui vaporas, am vizitat intregul Golf Kotor. Am poposit la Herteg Novi, Pestera Albastra, cele doua insule artificiale ale golfului, iar finalul a incununat intreaga zi: orasul Kotor, strajuit de un urmas al marelui zid chinezesc, un oras pitoresc si plin de istorie. Continue reading

Concediu – Muntenegru (1)

Chiar daca acasa, inainte de plecarea spre Muntenegru, ne radeam impreuna ca merge intr-o tara de marimea judetului Sibiu + Brasov, realitatea din teren a fost extrem de diferita decat ne-am inchipuit noi.

O tara – numai munte, cel putin pe ruta dinspre Serbia, am mers 230 de km in 6 ore. Munte si iar munte si iar munte. Defilee extrem de spectaculoase cu ape de un verde smarald, dar un drum pe care daca te-ai gandi sa il strabati la interval de cateva zile, renunti fara a sta prea mult pe ganduri. Din acest motiv canionul Tara a fost taiat de pe lista, numai la gandul ca 150 de km vor fi strabatuti in cel putin 3 ore la dus si 3 ore la intors. Un drum frumos, stabatut fara nici un fel de probleme, dar ca trebuie sa ai multa rabdare. Media de viteza 46 km ora.

Chiar si statiunile de pe litoralul muntenegrean, sunt la baza muntelui. Noroc ca oamenii se “misca” si mai rasare cate un tunel de 4-5 km care taie muntele si astfel economisesti o ora de serpentine si alte cele ca sa ajungi la mare.

continuare–>