Ne desprindem putin de Kyoto si planificam sa vedem Inari si Nara, ambele pe aceeasi directie si cu acelasi tren. Dimineata o incepeam in gara, unde o cafenea foarte moderna ne asigura micul dejun si cafeaua noastra cea de toate zilele.
Inari este in imediata apropiere a Kyoto-ului, in partea de sud. Aici este ceva unic! Fushimi Inari Shrine…. deschidem o paranteza.
La inceput nu am inteles diferenta intre Temple and Shrine. In multe siteuri este folosit ca un termen care poate fi interschimbat. Diferente intre Temple and Shrine este ca cea intre biserica si sinagoga. Doua religii primare sunt practicate in Japonia: Shinto care este practicata la Shrine si Budismul care este practicat la Templu. A doua este importata de la chinezi si coreeni. Multi japonezi practica ambele religii si nu este nimic interzis in asta. Shinto tinde sa fie vazuta ca o religie care se ocupa de problemele lumesti/pamantesti si Shrine-urile sunt folosite pentru casatorii sau pentru locuri unde mergi sa te rogi pentru succes in viata si in afaceri. De cealalta parte, Budismul este considerata religia care se ocupa de problemele spirituale si templele sunt folosite pentru funerarii si unde mergi sa te rogi pentru stramosii tai… inchidem paranteza.
Deci acest Fushimi Inari Shrine – Shinto Shrine este renumit pentru miile de tori. Acele porti de lemn care strajuiesc intrarile in Shrine – Altar. Este un munte intreg – Muntele Inari, pe care sunt construiti acesti tori. Acest Shrine – Altar este dedicat lui Inari – zeul Shinto al orezului! De fapt este o carare de munte care este strajuita de miile de tori. Absolut impresionant. Acesti tori sunt donati de persoane fizice sau de companii si sunt inscriptionate numele acestora pe acesti tori. Tura completa pe munte, pentru a bifa toti acesti tori, este de 2-3 ore. Iarasi am avut noroc ca am ajuns destul de devreme si am avut momente in care eram doar noi prin aceste porti. La coborare am crezut ca este manifestatie. Am vazut si prima procesiune religioasa, formata din barbati si femei, dar organele de ordine ne-au interzis sa filmam. In fine, a fost o experienta deosebita aceasta locatie.
Nara este inscrisa in UNESCO. Sunt multe temple budiste in Nara. Atractia numarul unu din Nara sunt caprioarele, care umbla libere prin parc, strada, temple si alei. Am cumparat si noi mancare sa le hranim, dar sunt atata de obisnuite cu oamenii de pur si simplu iti iau din mana mancarea. Unii capriori au si cornite, iar daca incerci sa ii eviti cand doresc sa se serveasca din mancarea ta, ai sansa sa te alegi cu o clisma. Sau cazul fericit cu un pulover agatat de coarnele lor.
Dupa ce am vizitat prima runda de caprioare ne-am indreptat catre Todaiji Temple. A fost construit in 752 ca templu principal pentru toate templele Budiste din toate provinciile din Japonia. In 784, capitala se muta de la Naga la Nagaoka, asta ca sa mai diminueze influenta religiei in treburile guvernamentale. Ati crezut ca numai la noi este problema asta? No tineti-va, ca mai vine una: Sala principala din Templu: Big Buddha Hall – este cea mai mare cladire din lemn din lume, chiar daca in 1692 a fost reconstruita la doar 2/3 din marimea originala!
Aci inauntru este gazduita una din cele mai mari statui a lui Buddha din intreaga Japonie, are 15 m. Daca un etaj de bloc are 2.5 m, statuia are inaltimea unui bloc de 8 etaje!
Iesim de la Todai-ji si agale prin parc ne intreptam spre Kasuga Taisha. Asta este cel mai tare Shrine din Nara. In postul anterior am scris despre Temple and Shrine. Dateaza din acelasi timp cu inaugarea capitalei la Nara. Acest shrine este renumit pentru “lanternele” sale, adica acele lampioane din piatra catre strajuiesc toate aleile din jurul shrine-ului (altarului). Sunt alte cateva sute care sunt atarnate in cladirile care compun altarul. Sunt luminate de 2 ori pe an: in Februarie si in August.
Cel mai tare lucru in restaurantele japoneze: nu primesc BACSIS! Sau “tips”! Nu exista “pastreaza restul”! Primesti pana la ultimul banut restul. Traditia lor este ca oferi cu ambele maini si primesti cu ambele maini. Semn mare de respect si de politete. De multe ori am primit si chitanta din magazin cu ambele maini. Asa o primesti!
Seara am luat cina in Kyoto, la un restaurant cu specific, unde fiecare masa avea propriul grill si gratareai cat iti dorea sufletul. Chiar ma gandesc pe viitor, sa implementez asa ceva. Ultimile 3 poze din galeria de mai jos sunt din Kyoto, de la cina.
Pingback: Japonia – Kyoto Day 4 | Mihai Popa's Blog