Japonia – Kyoto Day 2

urmare de aici…

Gata, deja dispuneam de zile – unitati intregi – pentru a le petrece in Kyoto, adica nu mai vorbim doar de seara sau doar de dimineata. Asa ca avem plenty of time!

O scurta descriere:

In orasele lor cele mai mari, cel mai mare trafic de persoane este in gara. Aici vin si pleaca cea mai mare parte de navetisti, turisti, studenti samd. In Kyoto in gara, contrar la ceea ce ne asteptam noi in comparatie cu o gara de la noi, erau aglomerate mall-uri, zone de food, entertainment, fantani arteziene luminate si jucause pe muzica, ce mai, orice sa iti ia banii de cand ajungi si pana pleci. Gara din Kyoto este o nebunie din punct de vedere arhitectural. In gara este un mall pe 11 etaje. La ultimul etaj este zona de food, impartita pe continente si pe bucatarii specifice. Este o rulanta exterioara de-a lungul celor 11 etaje. Chiar sub gara sunt 2 nivele de magazine si restaurante. La noi, daca invit pe cineva sa luam cina in gara, cred ca pierd iremediabil. In Kyoto in gara am stat mai mult de jumatate de ora sa se ridice cineva de la masa ca sa putem lua si noi loc (asta la un restaurant sushi). Si dupa noi coada era constata. Asta la un restaurant care venea mancarea pe banda cu tot felul de sushi, si plateai la cate farfurii lasa-i goale la final. Oricum, in zona garii sunt mall-uri imense cu toate nebuniile. Inchidem descrierea.

Deci, Kyoto, Temple multe multe, unele in oras altele la margine, mult prea multe pentru a dori sa le vedem pe toate si prea scurt timpul pentru asa ceva. Planul a fost urmatorul: O zi templele din vest, o alta zi templele din est si apoi zonele imperiale: palate, castele samd. Zis si facut.

Ziua a doua in Kyoto o incepem cu zona nord west si anume cu Kinkaku-Ji temple. De fapt cu o cafea aproape de templu. Am luat abonament de o zi la autobuz sa putem merge fara probleme. Detalii sunt deja in partea tehnica. Acest templu Zen este cunoscut ca si templul de aur, pentru ca ultimile doua etaje sunt imbracate in aur. Structura prezenta este din 1955, pentru ca in 1950 a fost incendiat de un calugar diliu. Noroc de la al nostru D-zeu a fost ca am ajuns inainte de hoardele de turisti. Este un loc pe malul lacului, de unde poate fi fotografiat in toata splendoarea lui. La momentul in care noi plecam nu se mai putea apropia nimeni de locul respectiv, erau mii de oameni. 

Ca fapt divers, este interzis trepiedul, monopiedul si batul de selfie. Nici nu aveai unde sa il intinzi, de ce densitate de turisti era. Templele astea sunt inconjurate de niste parcuri/gradini in care poti pierde usor notiunea timpului. De fapt asta si am hotarat, decat sa fugim de la unul la altul, doar de dragul de a le bifa, mai bine stam, inspiram, observam si ne Zen-uim! Aici insa nu am zabovit prea mult pentru ca disperatii erau cata frunza si iarba. Aici am vazut ceva care m-a uimit: personal feminin care lucrau la intretinere si care curatau absolut toate frunzele din parcul templului. Se vede in ultima poza cum lasau locul. 

 In imediata vecinatate, la sud, este Ryoan-Ji Temple. Stiti cum se spune, la pomul laudat nu te duci… Aici nu e pomul, e piatra. Acest templu are cea mai renumita gradina de … pietre din lume. Da, pietre. Este templu Zen din 1450. Are si asta istoria lui, dar de cand cu gradina de pietre, toate celelalte au trecut pe planul 2. Datele despre aceasta gradina sunt cam incerte. Nu are data constructiei. Gradina are 15 pietre. Nebunia este ca de oriunde te-ai uita, una este ascunsa privirii. Nici despre intelesul acestei gradini nu exista o chestie unitara: unii zic ca e un tigru care isi care puii prin apa, alti ca ar fi definitia infinitului. Important este sa fi acolo la primele ore ale diminetii, asa ai timp sa sezi sa contempli si poate sa ii gasesti si sensul. Eu le-am facut pe toate, mai putin ultima parte cu sensul. Cred ca aici in curtea asta poti sa iti faci o idee de cum se uita vitelul la poarta noua! Mi-am adus aminte, la intrarea in templu am fost servici cu ceai verde. Ideea super, gustul .. necultivat!

Dupa ce am “intors pe dos” gradina aia de bolovani, doar doar ii vedem pe toti cei 15, ne-am mutat la Ninna-ji Templu.  Este unul din cele mai renumite temple din Kyoto. Este inscris in World Heritage Site. Este construit in 888 si multa vreme a fost folosit de mai mari monarhi Ninnaji. Mai este cunoscut si sub numele de Omuro Imperial Palace. Nimic nu a rezista focului din templul original. Cea mai veche constructie din temple este din 1600. 

Aici ai doua obiective majore de bifat: Templu si curtea templului unde am vazut cei mai frumosi pomi infloriti ever. Are o gradina in forma de livada cu ciresi denumiti Omuro Cherries. Astia infloresc mai tarziu decat in mod obisnuit, asa ca aici ai sansa sa vezi ciresii cand in alte locuri s-au scuturat demult. Absolut o nebunie vizuala. Am vazut si palatul Goten cu toate gradinile sale, gradini vizibile din camerele castelului. Asta a fost resedinta prea mai marelui monarh, construit in stil de palat japonez. 

Dupa ce finalizam cele mai importante temple din Nord West, urmeaza o binemeritata pauza pentru un pranz tarziu inainte de a ne muta la un templu din Nord Est, renumit pentru gradina sa: Ginkaku-ji Temple. Asta a fost si ultimul templu al zilei. Este compus din cladirea principala: Silver Pavilion si are o gradina renumita de nisip greblat in stil japonez. 

Trebuie specificat ca la toate templele se plateste taxa de intrare si in plus, este program ca la orice muzeu, undeva in jur de 5 – 6 seara se inchid. 

Acum, ca tot suntem in sezonul ciresului, gasim ultima reprezentatie de ciresi luminati noaptea in curtea castelului Nijo Castle. Au pus organizatorii de un festival de culori si de gradini luminate de mai mare minunea. Aici am vazut si prima reprezentatie a unei formatii de muzica tipic japoneze.

Dupa ce am luat la pas toata gradina, si dupa auditia din sala de concert stomacul isi cere iarasi drepturile. Fiindca nu eram departe, alege renumita zona de restaurante pentru servit cina: Pontocho. Se afla chiar pe malul raului Kamogawa, multe din ele au ferestrele spre rau. Restaurantele sunt deschise in general intre orele  17-23. Am ales un restaurant care serveau cu precadere sushi. Good food!

continuare…

This entry was posted in Concediu, Japonia and tagged , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

2 Responses to Japonia – Kyoto Day 2

  1. Pingback: Japonia – Kyoto Day 3: Inari & Nara | Mihai Popa's Blog

  2. Pingback: Japonia – Kyoto Day 1 | Mihai Popa's Blog

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *