Japonia – Kyoto Day 4

urmare de aici…

Astazi ne mutam pe aripa de est. Incepem cu Alea Filozofilor. Cica cel mai frumos este sa te plimbi pe acolo cand sunt infloriti ciresii. Asa, ca: noi acolo, ciresii infloriti – alea Filozofilor scrie pe noi. De-a lungul acestei alei, pe langa frumusetea ciresilor si a canalului care insoteste alea, sunt multe Shrine-uri si temple. Ne-am planificat multe pentru ziua 4. Dar … linistea din interiorul Templelor, gradinile japoneze care le ingradeau, lipsa multimii sau a grupurilor (doar in vest mergi cu autocarele) ne-a facut sa zabovim mai mult, sa ne lasam incantati de ce poate sa ne ofere locul. A fost prima daca cand m-am simtit Zen. Trecuse adaptarea la fusul orar, m-am obisnuit cu dormitul pe jos si relaxarea ne-a cuprins. Si cu ajutorul templelor am reuzit sa fim Zen. 

Prima pauza pe Alea Filozofilor a fost in curtea unui templu mic. In curtea acestuia parca numai ce aparuse primavara. Ne continuam drumul si ajungem la Eikando Temple sau oficial – Zenrinji Temple. Este unul din cele mai renumite temple pentru culorile sale toamna. Nici primavara nu este departe in curtea acestui templu. De fapt aici a fost cea mai colorata gradina japoneza intalnita de noi, excluzand locurile unde erau ciresii infloriti. Am “pierdut” multa vreme aici. Am fost aproape singurii vizitatori, asa ca Zen-ul era all around. 

Cu greu ne-am desprins de Eikando. Dar si ce a urmat a fost la inaltime. E vorba de Nanzenji Temple. Este localizat intr-o padure la poalele unui munte. Este unul din cele mai importante temple Zen din intreaga Japonie. Este cel mai mare temple a unei scoli dintr-o secta a Budismului Zen Japonez. Complicat suna ce am scris, in fine, are multe subtemple in dotare care ii dau aploare. 

Luam o pauza de la Temple si pornim spre Palatul Imperial. Palatul ca palatul, dar are un parc ca care il inconjoara jos cu palaria. Are 1300 m lungime si 700 m latime. Era sa pierdem intrarea programata pentru vizitarea Palatului, nu am calculat si distanta prin parc pana la Palat. Asta si ca inainte am gasit un restaurant unde am luat pranzul. Noi si numai localnici.

Palatul Imperial a fost resedinta familiei imperiale pana in 1868, cand capitala si implicit familia imperiala s-au mutat in Tokyo. Si acest palat a avut soarta constructiilor din lemn din Japonia. A fost reconstruit in 1855, dupa ce a ars. Complexul palatului este inchis de ziduri foarte lungi, si are doar cateva porti de acces. Ceremoniile de incoronare a penultimilor 2 imparati. Ultimul imparat a fost incoronat la Palatul Imperial din Tokyo. 

Pentru vizitare, trebuie facuta rezervare. Asa ca la prima ora a diminetii am fost la receptie pentru a ne programa. Am prins in ultima tura a zilei, care este la ora 15. Am avut noroc, zic, sa putem sa ne programam pentru aceeasi zi. Din pacate, turul organizat a inceput cam in acelasi timp cand a inceput si ploaia, si nu am fost nici pregatiti. Ascultam asa zisa engleza a ghidului, pe sub stresinile cladirilor. Nu am vazut nici un interior, decat din usa cel mult. Nu se viziteaza interioare, doar cladirile si gradinile, care trebuie recunoscut, ce e a lor e a lor! Am pus bifa la la obiectivul asta.

Continuare…

This entry was posted in Asia, Concediu, Japonia and tagged , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

2 Responses to Japonia – Kyoto Day 4

  1. Pingback: Japonia – Kyoto Day 3: Inari & Nara | Mihai Popa's Blog

  2. Pingback: Japonia – Arashiyama & Himeji | Mihai Popa's Blog

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *