O intalnire intamplatoare cu niste prieteni, mari amatori de munte, care fac parte dintr-un grup de voluntari care se ocupa cu marcajul traseelor montane a dus la inscrierea noastra in acest grup si participarea la marcarea traseului Poiana Muncel – Varful Cindrel.
Cu o data amanata din cauza vremii, a sosit si ziua de sambata, 23-oct, zi perfecta din punct de vedere al vremii. Soarele era sus pe cer inca de la primele ore ale diminetii, iar norii erau ca si inexistenti. Termometrele indicau in Sibiu -4 grade. Intalnirea a fost la ora 9 in Paltinis, iar de acolo cu Defenderul unui membru al echipei am mers pina in Poiana Muncel.  Dupa ultimile instructiuni oferite de nea Marius, am pornit cu Defenderul pe traseu pentru a lasa cate o echipa pe portiunea dedicata. In creasta la ora 10 era cald de tricou. Explicatia profesionistilor: inversare termica prin care in depresiuni e ger si la munte e cald.
Munca de marcaj a decurs mai mult decat placut, astfel incat timpul s-a scurs extrem de repede. Dupa ce am terminat, am pornit sper Iezerele Cindrelului unde s-au adunat toate echipele. Vizibilitatea extrem de buna de pe creata Cindrelului oferea privelisti deosebite: se vedeau Cheile Turzii si portiuni din Carpatii Orientali. Lacul glaciar Iezerul Mare era inghetat iar partile de munte neexpuse soarelui erau acoperite de zapada.
Drumul de intoarcere a fost combinat din mers cu piciorul, Defender si din nou pe jos, pe cararea prin Gaujoara spre Paltinis. La sfarsitul zilei, satisfactia unei zile reusite a atenuat oboseala fizica.
