Cu o dorinta de a mai da jos din rugina de pe bocaci si cu o dorinta si mai mare de a privi lumea de sus, am hotarat sa mai “bifam” o portiune de creasta, asa ca pornit din Balea Lac, am urcat prin Saua Doamnei si .. roata prin Varful Iezerul Caprei, am coborat din Saua Caprei.
Cred ca imaginile vorbesc de la sine!
Daca nu am reusit sa vizitam hotelul de gheata din prima, deoarece au fost altii mai harnici si mai din timp la coada la telecabina, din a doua tot am reusit. De fapt cred ca am urcat cu prima telecabina. Continue reading
Vremea a tinut din plin cu noi, asa ca, fara a sta prea mult pe ganduri, sambata dimineata am inceput urcarea in creasta din Balea Lac. Norii erau prezenti, dar doar pe culmiile inalte. In primele ore de traseu, am ajuns si cu capul in nori. Apoi cerul s-a inseninat complet astfel incat privelistile de pe traseu s-au aratat in toata splendoarea lor.
Chiar daca unele portiuni ne-au cam solicitat, a fost o zi cu adevarat … plina! De admirat multimea tinerilor care erau prezenti pe creasta si pe Varful Negoiu. Se pare ca sunt tineri care au si alte pasiuni!
Astazi am ajuns si noi sa inauguram noile partii de ski de la Arena Platos. Am trait sa o vad si pe asta. Am trait sa vad ca se mai “misca” ceva in Paltinis. Chiar daca partiile sunt scurte si nu prea apuci sa gusti o coborare adevarata, te poti bucura de o zapada aranjata de ratrac, sa folosesti una din cele 3 instalatii de teleski (merge si cea de pe Partia Poiana Poplacii), poti sa te bucuri de civilizatie, cozi de maxim 15 minute la baza partiei Platos si in jur de 1-2 minute la partia Poiana Poplacii.
Continue reading
O intalnire intamplatoare cu niste prieteni, mari amatori de munte, care fac parte dintr-un grup de voluntari care se ocupa cu marcajul traseelor montane a dus la inscrierea noastra in acest grup si participarea la marcarea traseului Poiana Muncel – Varful Cindrel.
Multe initiative sunt laudabile prin prisma prin care se incearca lucruri noi, prin care se incearca putin divertisment si culoare in viata de zi cu zi.
Din aceasta categorie face parte si “Toamna Baroca la Avrig”, eveniment aflat la a doua editie in acest an si care are ca locatie de desfasurare fostul Preventoriu din Avrig, acum intitulat mai mult decat pompos Palatul Brukenthal.
Este foarte greu sa prinzi weekendul perfect pentru o urcare la Balea. Fiindca trecuse jumatatea lui septembrie, ne-am hotarat sa urcam la Balea fara sa ne gindim prea mult la vreme. Chiar daca de pe Mihai Viteazu in Sibiu muntii erau in nori, la Balea Cascada am trecut prin ei si am scos capul din nori. Soarele era alaturi de noi, dar si vantul era prezent si chiar exagera cateodata.
Continue reading
… am ajuns din nou la Lacul Avrig. Am avut parte de weekend perfect pentru mers pe munte.
Sambata, la 10:30 am servit o cafea la Poiana Neamtului unde am si salutat turma de caprioare care tocmai servea micul dejun oferit de cabanier.
La ora 13 ne delectam cu putin rom in ceaiul de la Barcaciu, iar dupa o ora de pauza am purces spre Lacul Avrig, dar prin valea paraiasului si nu prin Creasta Barcaciului.
Din pacate, varsta sau distanta mare de la ultima vizita a Fagarasului si-a spus cuvantul. Dar pina la urma am biruit, chiar daca nu in formatia care a pornit “excaladarea”.
Dupa 6 ore de “plimbare” pina la Lacul Avrig am ajuns in sfarsit, seara, la 8:30 la Cabana Barcaciu, care a dat impresia de atemporal, adica de cand stiu cabana asta, mai precis de 30 de ani, nu are absolut nici o schimbare. Putin trist din acest punct de vedere!
Dupa o noapte petrecuta la Barcaciu, duminica am coborat cu gandul si promisiunea de a reveni!
Din pacate Targul Olarilor coincide cu sosirea toamnei. Duminica am reusit sa ajungem si noi in Piata Mare dar odata cu noi a sosit si frigul. Lume multa, mai mult gura casca decat cumparatori.
Sa fiu sincer, mai animata a fost Piata Mica unde tiganii nostrii, supravegheati de insusi regele Florin Cioaba, erau mai animati si isi demonstrau pe alocuri talentele de mestesugari in ale lingurilor de lemn sau ceaunelor de alama.
Din ciclul “Intoarcerea la natura” face parte si proiectul “Tara”. A fost conceput ca un proiect modest, cu buget micut, dar care odata cu trecerea timpului a luat aploare iar acum ne gandim ca o sa fie finalizat in urmatorii 3 ani. Nu ca si constructii suplimentare, ci doar ca amenajare a locului mai spre parc-padure!
Cabana nu este, sa spunem ca este doar o masa acoperita, parca e prea putin, mosie nu e pentru ca lipseste conacul, asa ca am botezat-o “Tara” ca sa stie toti prietenii unde suntem cand mai vine weekendul si soarele inca se mai joaca cu noi!
