Continuam traditia cu saptamana de munte in Austria si ajungem in acest an, pentru prima data in Tyrol. De fapt, am mai petrecut o noapte in Innsbruck cu ceva ani in urma, dar aia nu am socotit-o iesire la munte in Tyrol.
Drumul a fost impartit in doua, iar dupa o noapte la Paprika, am decis sa dam o “fuga” la Bratislava, ca tot era la 25 de km de Paprika. Din pacate nu am ajuns bine si ploaia ne-a alungat. Nu am reusit sa vedem decat castelul de pe malul Dunarii.
Stiam in mare la ce ne asteptam de la Austria, dar nu stiam cum se va diferentia aceasta iesire in comparatie cu alte zone. Daca la plecare planificam Vaduz, Innsbruck si alte destinatii la ceva zeci de km de zona pe care am ales-o, la fata locului lucrurile s-au schimbat.
Valea Oetzal-ului cu al sau “Otzal” card ofera posibilitati de petrecerea timpului pentru cel putin doua saptamani si asta pe o raza de 15-20 km. In baza cardului se poate urca cu orice instalatie pe cablu: cabina, telescaun, telecabina samd. Am reusit sa urcam de 2 ori la peste 3000 m, am urcat pe ghetarul de la Solder, am facut baie 2 zile si multa plimbare prin jurul satului Oetz. Zona este superba, multe rauri cu multe multe cascade (mi-am adus aminte cu placere de cateva zone din fiordurile Norvegiene.
In plus am beneficiat din plin bucatele austriece cu influente italiene (vama era undeva la 30-40 km) deoarece am fost cazati la o pensiune care era si “crasma” satului.
Pe valea Otzal este situat si satul la cea mai mare altitudine din Austria – Vent 1900m, unde cu 2 zile inainte sa ajungem noi a fulguit. Ultima zi de concediu am petrecut-o in Innsbruck, orasul de la poalele muntelui.
