Vara Austria – Stubaital (partea 1)

stubaitalTraditia este traditie, Austria este Austria, dorul de munte este mare si noi nelipsiti de pe aceste meleaguri. Cu Maia de la 2 ani pe munte, nu aveam cum sa nu revenim sa mai cutreieram ceva munti. Anul acesta am ales (prost) sa impartim sejurul nostru in 2: una la munte munte, si aici a fost vorba de valea Stubaital, cu ghetar, carari de munte samd, si una la lacul Millstatt, cica biciclete, vaporase, triciclete si pompoane in frunte. Alegerea a fost proasta, pentru ca zilele petrecute la lac au fost cu temperaturi de aproape 40 de grade. E bine, cand esti la mare si stai in balta cu o bere rece, dar asa la vreo 1000 de metri altitudine simteam ca ne coaceam. Pana la urma am improvizat si pe acolo si chiar am avut locuri faine de vazut, dar nu tu bicicleta si nu tu barca ca faceam insolatie.

Valea Stuibatal ne-a oferit cam de toate. Zic cam de toate ca am prins si zile cu norii foarte jos si nu prea ne-am putut bucura 100% la peisaje. Dar in schimb la ghetar am avut soare plin si vant la pachet, in rest cam combinata vremea. “Centrul de comanda” a fost la Fulpmes. De fapt undeva pe deal, dupa ce s-a terminat satul si toate curbele, am lasat in spate si pajistile si grajdurile si apoi prin padure, intr-o poiana era locatia noastra. Oricum, privelistea asupra zonei atat dimineata cat si seara era de “calendar”.

Pentru orice amator de munte, cel putin in Austria, neaparat cardul zonei: Stubai Super Card. Cu acest card ai acces la toate instalatiile de urcat, inchiriat bicicleta, acces piscina, cateva chestii de divertisment incluse si acces la transport in comun. Sunt locuri unde nu ai acces cu masina. Nu a fost cazul aici, dar anul trecut la Soelden doar cu autobuzul puteai urca pe ghetar.

Prima zi am petrecut-o pe ghetarul Stubaier Gletscher. Urcarea a fost in doua reprize pana la peste 3200. Am avut parte de o zi insorita. Coborarea pana la 1800 am facut-o pe jos. La baza ghetarului, era muzica live, pictura pe fata pentru copii, ceva de facut baloane de sapun, care cu ajutorul vantului avea rezultate super pentru pitici. Plus sezlonguri in plin soare pentru astia de se cheama parinti! Pauza a fost mai mult decat pauza, adica hai sa “zacem”! Apoi incet pana la 1800 pe cararile patriei. Cabana de la 1800 m avea un loc de agrement de nu am mai putut sa o scoatem pe Maia de acolo. Pe drumul spre Fulpmes oprim la cascada Grawa Wasserfall – contemplam cascada de pe terasa amenajata imediat sub ea. Ultima oprire a zile a fost la Wilde Wasser Weg. Aici cu putin noroc prindem ultima intrare. Tot traseul este nou amenajat si plin de locuri de admirat panorama. Declarat: o zi suuuper!

Urmatoarea zi a fost pe versantul din dreptul localitatii Nuestift in Stubaital. Urcare a fost pana la Elfeheutte si de acolo pe jos pana la 2500 m altitudine. In zona asta am vazut cei mai multi parapantisti ever. Erau veniti din multe colturi ale Europei. Erau multi instructori si puteai face zboruri scoala cu parapanta dubla. Nu cred ca este de ratat asa experienta, dar daca mai esti si cu copii dupa tine care neaparat isi doresc si eu, atunci te gandesti ca o sa mai fie “data viitoare”!

Am urcat pe partia de ski, printre zeci de parapantisti de toate varstele. Apoi pe creasta am ajuns pana la 2500 de metri, asa cel putin indica altimetru de pe telefon. Frumos a fost sa intalnim familii si cu copii pe carare, chiar daca erau ceva mai mari decat Maia. Ne-am intors la telecabina unde am servit pranzul si Maia a beneficiat de un super loc de joaca. Asa am incheiat a doua zi. Ziua de hiking cea mai solicitanta. Noroc ca la finalul zilei am benefiat si de un bazin acoperit unde ne-am mai destins muschii!

 

This entry was posted in Austria, Concediu. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *