Atmosfera de Craciun isi intra incet incet in drepturi. S-a deschis si targul de Craciun de la Sibiu. Pentru cei care isi doresc sa intre in atmosfera, asta pana o sa ajunga sa il vada, am postat un mic filmulet de la aprinderea luminilor. Este hand made cu LG G4 din dotare, FullHD. Enjoy! Continue reading
In urma unei campanii de strangere de fonduri, niste tineri mai mult decat entuziasti, au inchiriat o mocanita de la Cluj si au adus-o la Sibiu pentru 2 zile. Dorinta cea mai mare a lor este sa stranga fonduri pentru a avea propria mocanita. No amu, nu aduce anu’ ce aduce weekendul. Am aflat, am decolat spre Cornetel cu mic cu mare si dupa 2 ore am fost in … mocanita. Excursia a una demonstrativa, dar vesela, intre Cornatel si Hosman. Noi am fost ceva mai harnici, adica am mers mai de dimineata, dar cand ne-am intors din excursia de 40 de minute, era lume in gara ca la urs! Au incercat ei sa mareasca frecventa si numarul de ture, dar nu au reusit sa imbarce toti doritorii. Oricum, experienta frumoasa si muntii Fagaras vazuti din geamul fara geam, erau la inaltime. Le uram bafta tinerilor asfel incat sa isi realizeze dorintele vizavi de propria mocanita.
Pentru cei mici mai este o atractie in Cornatel: ferma scoala de animale.
Ca sa terminam seara la inaltime, asfintitul l-am prins la crucea de pe dealul Gusteritei de unde se vede frumos orasul! Acolo unde seara se vede frumos Crucea luminata.
Pana acum am fost impresionat de 2 natii (natiuni): turcii – care nu mai stiau ce sa iti faca sa te simti bine (nu vorbesc de resorturile ultra all inclusiv) – vorbesc de oamenii de pe strada care se ridicau de pe scaune si te pofteau sa servesti cafea – Continue reading
In Osaka am avut o seara, o zi completa si inca jumatate de zi, pentru ca apoi a urmat transferul la Tokyo si in aceeasi seara decolarea spre casa.
Osaka este a doua zona metropolitana ca marime dupa Tokyo. Osaka a fost cunoscuta ca Naniwa. Inainte de perioada Nara, cand capitalele era obisnuit sa fie mutate odata cu domnitorii care conduceau, Naniwa a fost odata orasul capitala a Japoniei, prima cunoscuta vreodata.
Aici este cu totul si cu totul alta Japonie decat ce am vazut noi. Este ca orice oras cosmopolit din lumea asta vazut de noi. Centrul este plin de mall-uri, restaurante, tot felul de atractii, reclamele si culoriile erau la ele acasa. In afara ce literele lor specifice, nimic nu te ducea cu gandul la Japonia aia din filme. Am vazut cei mai multi tineri aici, care erau galagiosi si plini de viata, pusi pe distractie. Parca schimbasem tara. Metroul functiona cu acelasi Suica Card. Deci seara am fost in Downtown. Deschidem paranteza…
De fapt Osaka are doua centre ale orasului. Minami (Sud), situat langa statia Mamba, renumit pentru zona de divertisment si foarte bogat in restaurante si magazine. Celalalt centru este Kita (Nord) care este situat langa statia Umeda. Inchidem paranteza…
Deci noi am inceput in Minami (Namba) si am servit cina. Hotelul a fost prost ales, asa ca dupa prima noapte l-am schimbat si am reusit sa obtinem un best deal la un hotel chiar langa Castelul din Osaka. Odata cu sosirea noastra la Osaka, din pacate s-au amplificat cutremurele din Japonia de este care a dus la pierderea de vieti omenesti. Peste tot erau numai stiri din zonele respective. Acest lucru a mai umbrit putin starea de bine pe care o aveam. Oricum, felul in care se mobilizeaza acesti oameni, felul cum gestioneaza criza, este ceva de speriat. Au diminiat pierderile la minim. In fine…
Ziua cea plina am petrecut-o pe bay, sau cum se zice pe la noi, pe faleza. Am intalnit oameni foarte amabili care iti aduceau nota de plata cu smile-uri pe ea si cu urari de vacanta frumoasa.
Aici, pe faleza este cel mai mare aquarium din Japonia, dar am amanat vizitarea pentru momentul cand o mergem in 3. Dar am tras o tura pe faleza. Plus ca am dat o tura si cu roata. Mult mai mica decat cea din Londra dar iti ofera o panorama frumoasa asupra zonei.
Seara a doua in Osaka am petrecut-o in al doilea centru, la Umeda. Aici am avut prilejul sa urcam in Umeda Sky Buiding, o cladire de 173 m, formata din 2 turnuri care sunt conectate de “Floating Garden Observatory” la etajul 39. Adica este un etaj suspendat de unde am admirat orasul si podurile luminate de peste canalul principal al orasului. Cel mai frumos aici este ca au un bar care are scaunele in geamurile cladirii, asa ca poti sta cat doresti sa admiri privelistea, fara sa deranjezi pe nimeni.
Dimineata celei de-a treia zi ne-a prins la castel. In secolul 16 unul mare de-a lor a ales Osaka ca locatie pentru castelul sau. In 1853 a fost construit si la 13 ani dupa prima constructie a fost distrus de unul de-a lor foarte puternic. Intentia construiri castelului a fost de a deveni un centru al unei Japonii unite. In 1620 a reinceput constructia. A rezista miraculos raidurilor aeriene din timpul razboiului. A fost renovat/restaurat in 1997. Curtea castelului are 600 de ciresi, o casa de ceai si ofera puncte de belvedere pentru castel. Parcul castelului are 2 km patrati si aici se desfasoara multa miscare si activitati diverse.
Cam atat… Urmeaza concluziile si gata!
Ultima zi petrecuta in Kyoto. Cred ca si daca ai sta o luna ai descoperi locuri noi si frumoase in orasul Kyoto si in imprejurimile sale. Pana la orele serii, cand ne programasem transferul la Osaka, aveam program plin.
Am inceput ziua cu Honganji Temples. De fapt sunt doua temple impresionante. Nishi Honganji si Higashi Hongaji, situate in centrul orasului. Ca sediu al celor doua fractiuni ale sectei Jodo-Shin, una din cele mai mari secte Budiste din Japonia, aceste doua temple sunt un loc bun pentru ati face o idee despre Budismul Japonez contemporan.
Nishi Honganji (West Honganji) a fost construit in 1591. Secta asta pe care o reprezinta are peste 10.000 temple in intreaga Japonie. Este inclus in UNESCO. Higashi Honganji (East Honganji) a fost construit la 11 ani dupa primul si doar la cateva strazi departare. Hala principala este considerata cea mai mare structura din lemn din lume. Era, ca am aflat intre timp ca spanioli le-a detronat titlul, cu a sa Metropol Parasol din Sevilla.
Ajungem apoi la Heian Temple. Este un templu relativ recent construit, in 1895. Are o gradina foarte frumoasa dotata cu niste ciresti care infloresc mai tarziu decat ceilalti, facand atractiva gradina la finalul infloririi ciresilor.
De la Templu Heian, pornim incet spre Chionin Temple. Acesta este un alt templu master pentru o Jodo sect – secta din marea religie Budista. Este una din cele mai populare din Japonia. Ce am vazut interesant la acest templu: este in renovare si pur si simplu au construit o hala in jurul sau, adica l-au inchis si s-au apucat de lucru. Noi l-am vazut desfacut ca un puzzle.
Am aflat si noi, de ceremonia ceaiului. De fapt stiam de ceremonia ceaiului, dar nu stiam ca putem participa. Dupa ce am cautat toate serviciile de genul asta din oras, si am gasit doua locatii in care puteam participa, am aflat ca la noi la hotel se ofera, bineinteles contra cost, ceremonia ceaiului. Si asta in timp ce esti imbracat in portul japonez, adica eu ca un samurai si jumatatea ca o gheisa. Dupa ce ne-am gandit de 1.5 ori, am decis, ca cel putin ce este in mana nu este minciuna si ca mai bine sa o facem decat sa ne para rau ca nu am fost. Am fost doar noi 2, nu ca in alte locuri unde erau 10-12 si am stat cam 2 ore, unde am avut timp sa aflam mult mai multe despre traditiile lor, sau cum se pierd ele, ca peste tot in lumea asta, cum sunt tinerii, ca viata care o petrec versus cei mai in varsta, si multe alte lucruri interesante. Mizuki a fost cea care ne-a initiat in ceremonia ceaiului. Vorbea o engleza super, am aflat ulterior ca a studiat in USA vreo 2 ani. Am plecat dupa ce ne-am imbratisat! A fost momentul maxim emotional al calatoriei noastre.
O alta zi, dar de data hotaram sa iesim iarasi din Kyoto. Primul obiectiv al zilei a fost la Arashiyama. Este un district turistic la periferia orasului Kyoto, in partea de vest. Este in particular populara cand infloresc ciresii si toamna cand se coloreaza padurea.
Renumit este podul “Togetsukyo Bridge” – una din atractiile principale. In orasel sunt multe magazine si restaurante. Aici am vazut singurul magazin care iti personaliza betele pentru mancare. Opera de arta era acel magazin!
Am inceput vizita cu Tenryuji Temple, unul din primele 5 temple Zen din Kyoto. Este si cel mai mare din Arashiyama. Cel mai impresionant la acest templu este gradina, tot japoneza si ea.
Am ales iesirea din templu care da spre padurea de bambus. Pe langa ca aici era o mare de oameni, care se plimbau prin singura alee din padurea de mambus, mai mergeau si cu taxiurile pe acolo. Ce am vazut popular in aceasta localitate, erau acele mici trasuri trase de cate un tip “very fit”. Asa ca poti vizita padurea de bambus in orice forma iti doresti. Am luat putin la pas orasul si apoi ne-am indreptat spre gara ca sa prindem Shinkansenul din Kyoto spre Himeji.
Am ajuns cu trenul glont intr-o ora iar din gara se vede castelul. Am prins o zi superba si am stat pana la inchidere. Am reusit sa vizitam si cladirile anexe.
Astazi ne mutam pe aripa de est. Incepem cu Alea Filozofilor. Cica cel mai frumos este sa te plimbi pe acolo cand sunt infloriti ciresii. Asa, ca: noi acolo, ciresii infloriti – alea Filozofilor scrie pe noi. De-a lungul acestei alei, pe langa frumusetea ciresilor si a canalului care insoteste alea, sunt multe Shrine-uri si temple. Ne-am planificat multe pentru ziua 4. Dar … linistea din interiorul Templelor, gradinile japoneze care le ingradeau, lipsa multimii sau a grupurilor (doar in vest mergi cu autocarele) ne-a facut sa zabovim mai mult, sa ne lasam incantati de ce poate sa ne ofere locul. A fost prima daca cand m-am simtit Zen. Trecuse adaptarea la fusul orar, m-am obisnuit cu dormitul pe jos si relaxarea ne-a cuprins. Si cu ajutorul templelor am reuzit sa fim Zen.
Palatul Imperial a fost resedinta familiei imperiale pana in 1868, cand capitala si implicit familia imperiala s-au mutat in Tokyo. Si acest palat a avut soarta constructiilor din lemn din Japonia. A fost reconstruit in 1855, dupa ce a ars. Complexul palatului este inchis de ziduri foarte lungi, si are doar cateva porti de acces. Ceremoniile de incoronare a penultimilor 2 imparati. Ultimul imparat a fost incoronat la Palatul Imperial din Tokyo.
Pentru vizitare, trebuie facuta rezervare. Asa ca la prima ora a diminetii am fost la receptie pentru a ne programa. Am prins in ultima tura a zilei, care este la ora 15. Am avut noroc, zic, sa putem sa ne programam pentru aceeasi zi. Din pacate, turul organizat a inceput cam in acelasi timp cand a inceput si ploaia, si nu am fost nici pregatiti. Ascultam asa zisa engleza a ghidului, pe sub stresinile cladirilor. Nu am vazut nici un interior, decat din usa cel mult. Nu se viziteaza interioare, doar cladirile si gradinile, care trebuie recunoscut, ce e a lor e a lor! Am pus bifa la la obiectivul asta.
Ne desprindem putin de Kyoto si planificam sa vedem Inari si Nara, ambele pe aceeasi directie si cu acelasi tren. Dimineata o incepeam in gara, unde o cafenea foarte moderna ne asigura micul dejun si cafeaua noastra cea de toate zilele.
Inari este in imediata apropiere a Kyoto-ului, in partea de sud. Aici este ceva unic! Fushimi Inari Shrine…. deschidem o paranteza.
La inceput nu am inteles diferenta intre Temple and Shrine. In multe siteuri este folosit ca un termen care poate fi interschimbat. Diferente intre Temple and Shrine este ca cea intre biserica si sinagoga. Doua religii primare sunt practicate in Japonia: Shinto care este practicata la Shrine si Budismul care este practicat la Templu. A doua este importata de la chinezi si coreeni. Multi japonezi practica ambele religii si nu este nimic interzis in asta. Shinto tinde sa fie vazuta ca o religie care se ocupa de problemele lumesti/pamantesti si Shrine-urile sunt folosite pentru casatorii sau pentru locuri unde mergi sa te rogi pentru succes in viata si in afaceri. De cealalta parte, Budismul este considerata religia care se ocupa de problemele spirituale si templele sunt folosite pentru funerarii si unde mergi sa te rogi pentru stramosii tai… inchidem paranteza.
Deci acest Fushimi Inari Shrine – Shinto Shrine este renumit pentru miile de tori. Acele porti de lemn care strajuiesc intrarile in Shrine – Altar. Este un munte intreg – Muntele Inari, pe care sunt construiti acesti tori. Acest Shrine – Altar este dedicat lui Inari – zeul Shinto al orezului! De fapt este o carare de munte care este strajuita de miile de tori. Absolut impresionant. Acesti tori sunt donati de persoane fizice sau de companii si sunt inscriptionate numele acestora pe acesti tori. Tura completa pe munte, pentru a bifa toti acesti tori, este de 2-3 ore. Iarasi am avut noroc ca am ajuns destul de devreme si am avut momente in care eram doar noi prin aceste porti. La coborare am crezut ca este manifestatie. Am vazut si prima procesiune religioasa, formata din barbati si femei, dar organele de ordine ne-au interzis sa filmam. In fine, a fost o experienta deosebita aceasta locatie.
Nara este inscrisa in UNESCO. Sunt multe temple budiste in Nara. Atractia numarul unu din Nara sunt caprioarele, care umbla libere prin parc, strada, temple si alei. Am cumparat si noi mancare sa le hranim, dar sunt atata de obisnuite cu oamenii de pur si simplu iti iau din mana mancarea. Unii capriori au si cornite, iar daca incerci sa ii eviti cand doresc sa se serveasca din mancarea ta, ai sansa sa te alegi cu o clisma. Sau cazul fericit cu un pulover agatat de coarnele lor.
Dupa ce am vizitat prima runda de caprioare ne-am indreptat catre Todaiji Temple. A fost construit in 752 ca templu principal pentru toate templele Budiste din toate provinciile din Japonia. In 784, capitala se muta de la Naga la Nagaoka, asta ca sa mai diminueze influenta religiei in treburile guvernamentale. Ati crezut ca numai la noi este problema asta? No tineti-va, ca mai vine una: Sala principala din Templu: Big Buddha Hall – este cea mai mare cladire din lemn din lume, chiar daca in 1692 a fost reconstruita la doar 2/3 din marimea originala!
Aci inauntru este gazduita una din cele mai mari statui a lui Buddha din intreaga Japonie, are 15 m. Daca un etaj de bloc are 2.5 m, statuia are inaltimea unui bloc de 8 etaje!
Iesim de la Todai-ji si agale prin parc ne intreptam spre Kasuga Taisha. Asta este cel mai tare Shrine din Nara. In postul anterior am scris despre Temple and Shrine. Dateaza din acelasi timp cu inaugarea capitalei la Nara. Acest shrine este renumit pentru “lanternele” sale, adica acele lampioane din piatra catre strajuiesc toate aleile din jurul shrine-ului (altarului). Sunt alte cateva sute care sunt atarnate in cladirile care compun altarul. Sunt luminate de 2 ori pe an: in Februarie si in August.
Cel mai tare lucru in restaurantele japoneze: nu primesc BACSIS! Sau “tips”! Nu exista “pastreaza restul”! Primesti pana la ultimul banut restul. Traditia lor este ca oferi cu ambele maini si primesti cu ambele maini. Semn mare de respect si de politete. De multe ori am primit si chitanta din magazin cu ambele maini. Asa o primesti!
Seara am luat cina in Kyoto, la un restaurant cu specific, unde fiecare masa avea propriul grill si gratareai cat iti dorea sufletul. Chiar ma gandesc pe viitor, sa implementez asa ceva. Ultimile 3 poze din galeria de mai jos sunt din Kyoto, de la cina.
Gata, deja dispuneam de zile – unitati intregi – pentru a le petrece in Kyoto, adica nu mai vorbim doar de seara sau doar de dimineata. Asa ca avem plenty of time!
O scurta descriere: Continue reading
Ne luam ramas bun de la Tokyo, si purcedem pe urmele vechilor shoguni in Kyoto. Kyoto a fost capitala Japoniei de pe la anul 800 pana la 1868. Mai bine de 1000 de ani – sediul central al Japoniei. Continue reading
