Inainte cu doua saptamani de plecarea noastra, am constatat ca Fortul din Galle este prea putin pentru o zi. Am solicitat la agentie sa ne adauge ceva suplimentar. Asa am primit Boat Safari. Dupa experienta cu balenele, era cat pe ce sa raman singur in Boat. Nu de alta, dar Roxana nu mai dorea o experienta similara. Se gandea la ceva rafting, initial. Dar asteptarile noastre au fost depasite. De fapt este o excursie cu barca pe un rau, care este extrem de asemanator ca loc cu Delta Dunarii de la noi. Este vorba de Maduganga Lake, un lac imens format pe cursul unui rau – Madu River, inainte de iesirea la ocean. Este foarte mare si are multe insule. Prima oprire a fost la o “ferma” de pesti terapeutici. Banii jos si picioarele in apa, sa aiba ce ciupi pestii. Apoi am ajuns pe insula de scortisoara. Aici am vazut intreg procesul de “extragere” a scortisoarei. Au taiat batul, l-au curatat, decojit si apoi l-au pus la uscat. Am vazut cum se impleteste si frunza de palmier plus cum se face sfoara din nuca de cocos, dupa ce este tinuta cateva luni sub apa. Dupa prezentare, au venit cu produsele lor la vanzare. Am plecat cu bete si cu cu praf de scortisoara. Am vizitat si o insula pe care era un templu Budhist. Aici un preot ne-a facut o slujba si am primit cu aceasta ocazie renumita ata pe mana dreapta. Sunt mai multe tipuri de rugaciuni, dar noi am avut parte de una de sanatate. Ne trebuia, ca eram racit cobza: aer conditionat, caldura afara, iar aer conditionat, baie in mare si aer conditionat in masina. Stia preotul la ce eram predispus! Interesant aici la templu a fost prezentarea cutiei medicinale traditionale, plina cu seminte de tot felul si in functie de necesitati, se macinau in diferite combinatii pentru a obtine medicamentul necesar tratarii diferitelor boli. Asta ca sa stim cum se tratau inaintasii nostrii sau ai lor. Am vazut si carti foarte vechi scrise pe frunza de palmier. In contextul asta am aflat si de ce toate literele lor sunt rotunde si fara linii verticale sau orizontale; pentru ca sa nu taie frunza cand scriau pe ea, logic nu?
Oricum, una peste alta a fost unul din locurile care ne-au placut si unde am vazut lucruri interesante pentru noi. La intoarcere spre Unawatuna, am oprit pe o plaja si ne-am racorit. Apa avea 27 de grade. Apoi am vorbit cu Sarath, soferul nostru, sa ne duca la un local unde mananca el cand e prin zona. A fost bucuros sa se implice in dezvoltarea culturii noastre gastronomice. Asa am ajuns la un local pe strada, in Galle, unul doar pentru localnici. Era cam tarziu pentru pranz, jumatate din meniu era epuizat, semn ca are trecere si clienti. Nu am cedat cand Sarath a spus ca ceea ce dorea el sa servim s-a terminat si am ales din ce era acolo. Rapid s-a eliberat o masa, ne-au adus inclusiv tacamuri de inox, servetele, apa si apoi au umplut masa cu tot felul de boluri cu legume, carne si orez. Mancarea este picanta la ei. Dar cu noi au avut mila. Am mancat trei persoane pe saturate, a mai si ramas, si am platit o treime din cat era pretul pe plaja la restaurantele pentru turisti. Si ce este cel mai tare, nu am avut nici o problema cu digestia. Thumb up! Asta a fost inceputul schimbarii atentiei noastre dispre localurile turistice spre localuri pentru localnici.
Seara, pana la venirea intunericului am fost insotiti de Athula – gazda noastra, care ne-am explicat atat istoria locului si a fortului din Galle cat si o parte din felul de a fi a oamenilor din Sri Lanka si a problemelor cu care se confrunta. Din cauza povestilor mai mult am stat pe loc decat sa vizitam, dar consider ca am fost foarte castigat la sfarsitul zilei, mai ales ca nu prea am oportunitatea de a adresa atatea intrebari si a primi raspunsuri de la localnici.
Iar finalul zilei a fost impanat cu imbracarea unui port traditional Sri Lankez. Sari pentru doamne si ceva improviza pt mine.
Pingback: Sri Lanka – Yala Park sau la elefanti acasa. | Mihai Popa's Blog
Pingback: Zbor Bucuresti – Sri Lanka | Mihai Popa's Blog